Educația cu ajutorul poveștilor ar trebui să ocupe un rol important în viața copiilor deoarece aceștia sunt mult mai receptivi în descoperirea de informații noi prin audierea de povești în care personaje captivante și amuzante se confruntă cu diverse situații și găsesc soluții potrivite la problemele care apar în fața lor.
Preșcolarii găsesc adesea caracteristici similare între ei și personajele prezentate în cărțile cu povești, fie că vorbim despre poveștile clasice, fie că vorbim de cărțile cu povești actuale. Personajele din povești reprezintă un izvor de informații, deoarece copiii pot învăța despre tipologii de persoane, însă poveștile îi ajută să își dezvolte o mulțime de abilități, printre care empatia, încrederea în sine, curajul, sinceritatea și creativitatea.
Cărțile cu povești sunt pentru copii ca niște vrăji magice care pot aduce zâmbete pe fețele celor mici și bucurie în sufletele lor inocente. Poveștile sunt narațiuni fantastice care îi transpun pe copii în lumi pline e aventuri și personaje minunate. Poveștile sunt o fereastră către imaginație și o oportunitate de a visa cu ochii deschiși.
Poveștile au atât o valoare informativă, de cunoaștere a lumii înconjurătoare, cât și o valoare formativă, de transmitere a învățăturilor și valorilor morale. Toate poveștile, fie că sunt clasice sau contemporane, transmit un mesaj moral, evidențiind valori morale precum: binele, generozitatea, prietenia, empatia, întrajutorarea, sinceritatea, responsabilitatea și curajul.
Familia. Cu ajutorul cărții Cea mai dragă familie din lume (Georgiana Chițac) copiii descoperă împreună cu Miruna că familiile sunt diferite atât ca și componență cât și ca mod de relaționare. În fiecare familie xistă reguli proprii și de cele mai multe ori neajunsurile nu mai sunt atât de importante în comparație cu dragostea împărtășită. Miruna descoperă că nu există familie perfectă iar cea mai dragă familie din lume este chiar familia ei.
Micul NOI acasă (Daniela Kunkel) îi învață pe copii cât de importantă este relația de armonie din cadrul familiei. Luând forma unui monstruleț simpatic, NOI crește și se simte extraordinar atunci când membri familiei se plac și sunt preocupați de bunăstarea celuilalt, atunci când se ajută și se distrează împreună. Ca în orice familie există și situații de tensiune și neînțelegere, iar atunci NOI se micșorează și dispare. Dorința de împăcare și de armonie îl ajută pe NOI să redevină puternic. NOI este sentimentul care ne unește.
Generozitatea. Povestea Peștele-curcubeu (Marcus Pfister) le arată copiilor calea spre generozitate. Micii cititori află de la Peștele-curcubeu cum frumusețea și mândria îl îndepărtează de ceilalți pești și îl fac să se simtă singur. Deși acceptă cu greu să își împartă solzii sclipitori, el descoperă sentimentul minunat de fericire atunci când dăruiește și primește în schimb prietenie.
Oare ce se va întâmpla când Elefantul Elmer se hotărăște să-și dăruiască propriile culori curcubeului care le pierduse pe ale sale? Elmer și curcubeul (David Mckee) prezintă aventura animalelor din junglă care pornesc în căutarea capătului curcubeului pentru a-l ajuta pe Elmer cel darnic să-i redea frumusețea. Deși animalele sunt îngrijorate pentru Elmer, acesta le demonstrează că „sunt unele lucruri pe care le poți da iar și iar, fără să pierzi niciun pic din ele, de pildă, fericirea, iubirea” sau propriile culori.
Prietenia. Cum poți explica mai ușor unui copil ce înseamnă prietenia decât cu ajutorul lui Micul NOI (Daniela Kunkel), un moastruleț puternic și foarte special care își are căsuța în inimile noastre. NOI apare pretutindeni unde oamenii se plac și, deși există mulți NOI, fiecare diferit de celălalt, cu toții au ceva în comun: sunt nedespărțiți. NOI îi unește pe Radu și Eva în mod minunat, îi face mai curajoși și îi ajută să depășească împreună momentele dificile. NOI este slăbit atunci când cei doi copii se ceartă iar regăsirea lui nu se poate realiza decât prin cooperare și împăcare. Rețeta împăcării constă în „mult timp dedicat lui, cuvinte drăgăstăase, o ureche atentă la ce spune celălalt, o porție de „Îmi pare rău!”, un strop de „Te iert! Garnisite cu „Îmi place de tine!”
Lupul cel Mare și lupul cel Mic (Nadine Brun-Cosme, Olivier Tallec) îi ajută pe copii să învețe cum să se împrietenească. De la o primă apropiere, la un mic gest de generozitate, la oferirea unei bucăți din spațiul personal, la nerăbdarea revederii și la dorul în momentul despărțirii, toate sunt etapele de început ale unei mari prietenii.
Sinceritatea. Poveștile despre personaje care spun întotdeauna adevărul și care își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor îi învață pe copii despre importanța sincerității și a onestității. Din cartea O burtică plină de secrete (Pimm van Hest, Nynke Talsma) copiii învață că atunci când ascunzi adevărul poți avea dureri de burtă. Mici sau mari, secretele se adună și pot deveni apăsătoare până când acestea ies la suprafață. Adevărul poate fi deranjant, îi poate supăra pe părinți dar orice greșeală recunoscută este iertată iar dragostea acestora este necondiționată.
Empatie, compasiune, toleranță și acceptare. Personajele care sunt diferite, au nevoi diferite, au nevoie de ajutor sau care trec prin momente dificile pot ajuta copiii să își dezvolte abilități de a fi atenți la nevoile celor din jur, de acceptare a diferențelor, de a fi toleranți cu ceilalți și de a-i ajuta atunci când se află în situații dificile. Într-o lume a diversității, acceptarea și integrarea copiilor cu dizabilități este o necesitate.
Cartea Unde e Sara? (Simona Epure) le prezintă copiilor o zi din viața Sarei, un copil special care are nevoie de multă atenție din partea familiei și mai ales din partea fratelui Filip. Deși Filip se simte uneori copleșit de nevoile sarei, el descoperă în sora lui multe calități speciale, calități care îi aduc fetiței și un prieten. Această poveste nu este doar despre momente fericite, dar este o poveste de iubire între frați, semeni și prieteni.
Tot despre un copil cu dizabilități este vorba și în cartea Băiatul cu mâini dansante (Phil Cummings, Shane Devries). Acest copil surdo-mut este cu adevărat acceptat atunci când reușește să aplaneze conflictul dintre un rege alături de armata sa și un dragon, conflict apărut din lipsa comunicării. Copiii învață că gesturile și mimica sunt importante în comunicare și fiecare îndivid are un rol în comunitatea sa.
Autorul Alec Blenche reușește în cartea Aventuri în Țara Virtuților un lucru extraordinar: să explice copiilor ce înseamnă respectul, compasiunea, curajul, modestia, loialitatea, răbdarea, sinceritatea, încrederea, optimismul și iubirea. Fiecare virtute are chip uman și, exact ca oamenii, fiecare are casa ei, prietenii ei și preocupările ei de zi cu zi. Bineînțeles fiecare o ajută pe Emma să învețe ceva nou. Folosind limbajul magic al imaginației, pe care toți copiii îl stăpânesc atât de bine, cartea îi învață pe aceștia să fie oameni. După ce cunoaște valorile, Emma pornește în Aventuri în Țara Nevirtuților, pentru că este important ca orice copil să recunoască și opusul virtuților: lenea, graba, minciuna, mândria, zgârcenia, și cum se poate feri de ele. „Atât virtuțile, cât și nevirtuțile sunt precum semințele. Odată sădite în pământ, ele vor încolți și vor face flori și apoi fructe. Inima este un loc foarte fertil. Depinde de tine ce semeni în ea. Dar tine minte un lucru foarte important: din iubire vor răsări cele mai frumoase virtuți, iar din frică nevirtuțile. Ele nu pot trăi deodată în aceeași inimă, pentru că nu poți simți și frică, și iubire în același timp.”