Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 07 Martie 2020
Autor: Tănase GROSU
Publicat: 10 Martie 2020
©Tănase Grosu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
ROMANCERO
Song in E Flat
In memoriam: Frederico Garcia Lorca
Miron Radu Paraschivescu
Galant luat-am pălăria fedora,
Un târziu suvenir de la Honora,
Mult mai faină, zău, ca altora,
Ca la iarmaroace, costum la patru ace.
Triumfător de fason, iau un veston
În dulcele stil glamour, de bon ton.
Anexat mustața, în coadă de rândunică,
Când o contempli pe spate te furnică.
Drept modă zbateri de fluturi în stomac,
Strulubatice stoluri greiești în minte.
Ferchezuit mai dihai, de mama focului,
În cap cu mii de cărți, în prag la poarta norocului.
Cu două dește, ca un cioc de rață,
Îndreptam dunga la nădragi, savantă,
Cu capu-n nori și cu nod la cravată.
Pendulez pe bulivard, în sus și-n jos,
Fante mi-s, hotărât nimic mai prejos.
Te-am zărit, o zână, ˈn rochie ecosez
Toată nurlie, zveltă, gata să te valsez.
„Formosa! Un cadril, twist, charleston,
Un boogie-boogie ori electric slide!”
Mlădie, elegantă, cu ochii viezurii, o ganika,
Nici în vis o astfel de fată n-o voi mai întâlni.
Iubirea-mi, indice S&G 1000, cochetă
Se-aliniază la o matrice de matematică discretă.
Căci dintre atâtea menine, de azi – de mâine,
Ești singulară, ca numere prime Germaine.
Ce cuplu facem, eu precum copacul Ceiba,
Tu, alături, picioare lungi ca de erinit, ce naiba!
În colț discret, zâmbind anost, ca de bravadă,
Ți-am oferit, galant, o coca sau o citronadă,
Apoi capuccino și-o oranjadă, lumea să ne vadă.
Ca o vedetă, datu-ți-am autograf pe buze,
Sărut prelung, îmbrățișare ca-ntr-o robinsonadă.
Ți-am declarat pe loc, jur, făr’ de tăgadă
Veșnică iubire, o proximă întâlnire pentru altădată.
Ți-au fluturat genele ca barbulele la pene,
Sângele atroce ți-a clocotit vârtej în vene.
Într-un târziu, tu, cea cu ochii de lună
Sentimentele focoase simți că se-nstrună.
Am dat ocol lacului din străvechiul parc
Tot mai timidă stai, dar în alertă de arc.
C-un elegant gest ai împins a mea pălărioară
Ștrengar și calm, la fel ca-ntâia oară.
Sării absurd în apă ca marinarul la atac
Și m-alesei degrabă doar cu un brotac.
Rămas-am un visător Baloo, uneori doar kakadu!
S-a vrut o poveste; pălăria nu mai este!
Frumusețea-ți prisosește; altă poveste!
Questo male e paggio.
Moralia pentru mithuna:
Ea: „Iubește-mă, mă!”
El: „Iubește-mă, f(at)ă!”
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania