Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.6 (150), Iunie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Romanul lui Graeme Simsion o trilogie despre autism din care cititorul înțelege că viața e viață și trebuie trăită ca o poveste de dragoste…

Primit pentru publicare: 16 Iun. 2021
Autor:  Ion N. OPREA, Iași – Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 20 Iun. 2021
©Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Romanul lui Graeme Simsion o trilogie despre autism din care cititorul înțelege că viața e viață și trebuie trăită ca o poveste de dragoste…

             Ca și alte edituri, Polirom are meritul că toate  cele trei volume scrise de Graeme Simsion – Proiectul Rosie, Efectul Rosie și Rezultatul Rosie – cu egoul transferat lui Don Tillman în care e vorba despre autism, o boală despre care multă lume e îngrozită și unii cedează, le-a tradus și publicat în mai multe ediții și a transmis cititorilor crezul că și la o vârstă matură, 39 de ani,   sindromul poate fi stăpânit, iar viața protagoniștilor poate fi chiar frumoasă, cu efecte destul de reușite. Am citit undeva că Proiectul Rosie, care reprezintă și debutul lui Simsion, de-acum obișnuit și cu video-filmul, nu numai că a fost tradus în vreo 40 de limbi dar a fost și recompensat literar, ba scriitorul, autist fără să știe, prin eroul său – frumușel, timid dar îndrăzneț, biruind inocența cu un umor fizic și al condeiului – nu numai de apreciat, ci de invidiat că greu poate fi egalat – s-a numărat printre cei nominalizați la premii și mai mari…

          În 2018,la Polirom, spuneam, în traducerea din limba engleză de către Ioana Văcărescu ne-a fost prezentat naratorul – și prin el Don Tillman, un bărbat pe la 39 de ani, burlac, care duce în cârcă ceea ce nu știe, sindromul Asperger, căruia autorul – Simsion – are, totuși,  ideea să-l facă pe Don al său să  simtă nevoia de o parteneră. Și-i citim gândurile: „ am  treizeci și nouă de ani, sunt înalt, în formă  și inteligent, cu un statut social respectabil, de profesor  asociat, și un venit peste medie. Din punct de vedere  logic, ar trebui să fiu atrăgător pentru o largă varietate de femei. În lumea animalelor m-aș reproduce cu succes”.

                 Cu toate că – până acum – nu prea are succes în dragoste, cu astfel de gânduri, devine hotărît să reușească și inițiază Proiectul Soția pe baza unui chestionar foarte pretențios, de șaisprezece pagini  lungime pentru căutarea unei  partenere, nu oricare, ci una perfectă în toate, fizic și moral, prin eliminarea, pas cu pas, a celor nepotrivite pretențiilor sale – vaganele, microbistele, creatonistele, fumătoarele, ignorantele, homeopatele…Și, cum spuneam, pas cu pas, ca Iohanes al nostru în cartea sa,  din femeie în femeie, Don, prin eliminare,  ajunge la frumoasa Rosie care deși este exact pe dos de-cum și-o închipuia,  ea, muncitoare într-un bar, fumătoare, vegetariană, „ cea mai incompatibilă femeie din lume”, pentru el,  și, în plus, preocupată să dea  de urma tatălui ei biologic, Don, în tovărășia ei, se simte plăcut abuzat – simte cum zi de zi îi tot intră nu doar pe sub piele, ci îi pătrunde la inimă și nu-i mai iese și în acest caz – se lasă, știți cum, implicat, fără să știe prea bine de ce, într-un alt proiect – al căutării tatălui biologic al Rosiei și să descopere că dragostea și viața nu urmează întotdeauna regulile științei,chestionarul i-i de prisos pentru că… viața e viață…

            „Romanul de debut al lui Graeme Simsion e un basm din epoca noastră. La fel ca povestea frumoasei și bestiei sau cea a prințului transformat în broscoi, e o parabolă despre puterea izbăvitoare a iubirii… Avem de-a face cu un roman spiritual și amuzant, al cărui umor e accentuat de narațiunea la persoana întâi, într-un stil inexpresiv. Cititorul e mereu cu un pas înaintea lui Don – spune critica literară-, și totuși, acesta – cu narațiunea împrumutată – mai ascunde câteva surprize. Le va depista curiosul. Să speram că Simsion va continua în același fel,” clar, iar cititorul le va găsi…

             Al doilea roman al „trilogiei Rosie”, în care Don Tillman află că oamenii trebuie să se adapteze împrejurărilor ca să supravieţuiască este Efectul Rosie. Don şi Rosie sunt de-acum împreună. Proiectul Soţia a luat sfârşit cu rezultatul aşteptat şi cei doi trăiesc fericiţi în New York, când o surpriză le întrerupe ritmul atât de exact al vieţii împreună: Rosie e însărcinată. Încercînd să treacă peste piedicile puse de boala lui genetică, acum Don caută febril informaţii despre „ce face un tată” şi se-ncurcă în detalii despre hrănire raţională, îngrijire postnatală şi comportamentul copiilor. Din fericire, Gene, vechiul lui prieten, îi e aproape, căci şi-a părăsit soţia şi s-a mutat alături de Don şi Rosie. Şi, în vreme ce Don încă se obişnuieşte cu ideea paternităţii – şi în acelaşi timp face eforturi să-i împace pe Gene şi Claudia, găsește preocupări utile casei și gospodăriei,  repară frigiderul imens ce-i ocupă jumătate de apartament şi se fereşte de Lydia, asistenta socială cu obsesii nebănuite –, și, în același timp, îşi dă seama că e pe cale să rateze tot ce a reuşit să obţină până atunci, căci aproape uită de Rosie chiar când ea are atâta nevoie de ajutorul lui.

              „Atenţia lui Simsion pentru detaliu aduce la viaţă lumea lui Don, un univers minunat, neobişnuit. Dar, în loc să se folosească de sindromul Asperger, de care suferă protagonistul, şi să îndrepte atenţia către un destin tragic, el explorează povestea unui om extraordinar, care învaţă să trăiască printre oamenii obişnuiţi şi să iubească,”ceea ce spune și  (USA Today) în biblioteca sa-Polirom. „Citind Efectul Rosie, spune Booklist, vei găsi o listă a celor mai apeciate calități ale unui prieten, ale unui soț sau tată”, „este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am  citit vreodată”, completează Bill Gates. „Nu mă așteptam ca atât de multe femei să-l îndrăgească pe Don” a declarat chiar Graeme Simsion și tot de la  el aflăm – „Mi-am dorit cititori empatici însă chiar nu m-am așteptat la reacții de genul declarat liber „aș renunța la stilul de viață vegan dacă m-aș putea căsători cu Don” sau „Există cu adevărat  un Don și poți să-mi dai adresa lui de e-mail?”. Don, crede Graeme, creatorul lui, ar fi un partener de viață foarte comod din cauza inteligenței, decenței și „drăgălășeniilor” lui. Da, spune el, este un erou romantic, însă nu e deloc unul convențional”.

             „Un roman extraordinar de inteligent, de amuzant și de emoționant” își dă părerea același  Bill Gates. Scriitorul australian Graeme Simsion revine cu ultimul volum din mult îndrăgita „trilogie Rosie”, cu  Rezultatul Rosie. După aventurile din romanele Proiectul Rosie și Efectul Rosie, îl regăsim pe Don Tillman în Melbourne, Australia, unde s-a mutat împreună cu soția și cu fiul lor, Hudson, care a împlinit zece ani. Hudson este  un puști la fel de sclipitor ca tatăl lui și, asemenea acestuia, întâmpină probleme la școală și în diferite situații sociale. Practic, Hudson este un mini-Don, ceea ce înseamnă, susține naratorul,  că, prin comparație cu primele două romane, acesta are o doză dublă nu numai  de umor, dar și de sensibilitate, că dă încredere că starea de autism nu-i de speriat.   Ca să-și ajute băiatul să depășească dificultățile cu care se confruntă la această vârstă fragedă, Don se lansează în alt proiect,   Proiectul Hudson. Dar acesta, așa cum e de așteptat, nu se desfășoară  conform planului inițial. Alături de duetul tată-fiu o regăsim și pe Rosie, la fel de empatică și de cerebrală, mult mai echilibrată și prevăzătoare ca el,  iar lor li se adaugă și alte personaje minunat creionate, care desăvârșesc o distribuție excepțională și reușesc să-i conducă pe cititori spre un final, cum ne așteptam,   fericit. „Don illman e o nestemată, un laser empiric îndreptat asupra defectelor omenești, mai ales cele ale bârbaților, și în special ale lui însuși. E și extrem de șarmant în nevinovăția și în credința lui în posibilitatea unei îmbunătățiri. Prin intermediul său, Simsion abordează, cu o ușurință înșelătoare, probleme precum natura, nutriția, genul, liberul-arbitru și capriciile inimii omenești”, scrie Evening Standard. „Eroul trilogiei lui Simsion ne ajută să credem în posibilitate, ne face să ne simțim mândri că suntem oameni și… ne provoacă din nou să râdem în hohote”, aflăm de la  Matthew Quick, cum am spus de la început. „Don Tillman aproape că a depășit granițele ficțiunii, devenind o emblemă a tocilarilor”, The Guardian. Este și ce susține și Constantin Piștea în comentarul său din Suplimentul de cultură a Ziarului de Iași, iunie 2021, și am redat aidoma: prin personajul său Don Tillman, scriitorul australian Graeme Simsion propune un nou tip de tocilar-adult.

           Grija cea mai mare pe care a avut-o Simsion în legătură cu felul în care  îi vor fi citite și înțelese cărțile din seria  Rosie, a vorbit mass-media, a fost cea ce ține de etică, dacă nu cumva unii aveau să creadă că glumește pe seama unei probleme de sănătate, motiv  oarecum  întemeiat, însă spulberat rapid de proprii lui prieteni și cunoscuți care aveau în preajmă persoane astfel afectate: „Am fost uimit să constat că li s-a părut o poveste autentică, că este vorba de o abordare plină de afecțiune. Unii au cumpărat și cărțile pentru a le face cadou și au încercat să le explice celor în cauză, ca și altora, cam cum este treaba cu autismul…”, spunea însuși autorul, după,  eliberat de grijile scrisului.

           Graeme Simsion, născut în Noua Zeelandă şi stabilit în Australia,  este, după cum se descrie el însuşi, autor de scenarii, povestiri, romane şi piese de teatru. Este specialist în data modeling, un domeniu software cu atât de multe necunoscute în viaţa de zi cu zi, încât scriitorul a avut nevoie de propria firmă de consultanţă ca să-i și să-și expliciteze posibilităţile. Proiectul Rosie, titlul care i-a adus celebritatea, s-a vândut, cum am spus de la început,  în mai bine de patru milioane de exemplare în întreaga lume. A mai publicat romanele The Best of Adam Sharp (2016), Two Steps Forward (2017) şi The Rosie Result (2019). Graeme Simsion trăieşte în prezent în Melbourne (Australia), alături de Anne Buist, psihiatru şi romancier, şi de cei doi copii ai lor.

               Închei cu o întrebare, parcă nevinovată, pentru ai noștri, s-a scris undeva, ca să aflu și eu, editurile cam câte exemplare tipăresc la un titlu de carte, ca să nu se mai spună că în România se citește puțin?!