Un țigan de prin Strehaia se-ntorcea acum spre casă,
Lăsa-n urmă El Dorado în Germania frumoasă.
Manelist nevoie mare se-ntorcea plin de rășină
Nu-n căruța-coviltir, ci într-un Mercedes-BENZ-ină.

Bălsămat c-un spray șutit, tot mirosea a fecalom,
Iar țiganii pot să vadă că de-acum el este RROM.
Gândea cum o să respire fumul de la el din șatră,
Când un cauciuc se sparse și mergea fără o roată.

Doar intrase-n țara-mamă printre căruțe pe un drum
Și cazanul lui mașină zace fâsâind în drum.
Important ieși țiganul din mașină încruntat,
Ca să vadă el problema să știe ce s-a-ntâmplat.

Se ivi de-ndată altul ce-l întreabă curios,
Ce s-a întâmplat de șade ghemuit acolo jos.
-Ia zi bre ce faci, trăi-ț-ar un ceas familia toată?
-Ce să fac țigane vere, mă căznesc să scot o roată!

Cu un aer de om ager auzind ce-i spune tizul,
C-un pietroi de pe șosea îi sparse urgent parbrizul.
-Să-ți trăiască cricul frate, și să mă calce avionul,
Ia-ți tu roată la căruță, eu îi iau casetofonul.
20/09/13