Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Rugăciune către pietre 

Primit pentru publicare: 10 Iul. 2019
Autor: Nicolae CORNESCIAN
Publicat: 11 Iul. 2019
©Nicolae Cornescian , © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

te gândeşti doar la ceea ce se întâmplă
întregind exteriorul
definit de eterul dens
confirmi claritatea suprafeţelor suprapuse
cruci stele cu şase colţuri semiluni
marcând deschideri în care nu poţi să pătrunzi
din cauza interstiţiilor
cutezi totuşi să atingi ceva
închegat în culori mate
ca un fel de crustă de văzduh
din cauza căreia nimeni nu vede altceva
decât ceea ce poate fi iluminat din exterior
din proximitatea mustind de ape lustrale
scăpărând sub straturi de umbră
unde găseşti tot ce nu întâlneşti nicăieri
întrucât acest interior Â
încă nu e ocupat în întregime de spaţiu
necesar consfinţirii concretului
destinat prezentului trăit
când intuieşti
că tot în ce crezi a fi destul de posibil
s-ar putea întâmpla chiar şi ţie
mai ales că în aceste seri
în care ştii că nu mai e nimic de făcut
te simţi singură şi aproape eternă
şi aproape că nu mai laşi nici o urmă
pe pământul ştiut
între rugii de zmeură de nuanţa sângelui
în huceaguri amintite
ori pe drumuri ce duc pretutindeni
îndeosebi în suburbii în care
se celebrează cu toată pohfală
naşterea eternilor necunoscuţi
când ceva esenţial scapă logicii colective
iar în absenţa adevărului se acceptă
orice credinţă dătătoare de speranţă
definită prin simboluri ce se rezumă
doar la nişte platitudini
două linii intersectate perpendicular
două triunghiuri echilaterale
formând prin suprapunere un hexagon
o semilună
şi asta e întreaga religie a omenirii
o scornitură în care se venerează periodic
doar cei care nu au fost văzuţi niciodată
gândeşti în timp ce cumperi zmeură
şi o cunună de spini de la o precupeaţă vârstnică
ceva ce e necesar consfinţirii concretului
de prin apropieri mustind de ape lustrale
în acest loc ce nu a fost ocupat în întregime de spaţiu
în această bazilică ridicată
în urma demolării unei vechi sinagogi
şi care în scurt timp va fi dărâmată şi ea
cum prevede proiectul vest-european
privitor la ridicarea marii moschei
tocmai în inima vaticanului
aici unde încă te mai gândeşti
doar la ceea ce se întâmplă
ştiind că ce a fost inventat în trecutul uitat
nu putea exista niciodată