Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018

Să descopăr partea frumoasă a lumii…

Să descopăr
partea frumoasă a lumii…

Un suflet de om tulburat de tot ceea ce este omenesc şi un poet sensibil şi înzestrat
Cristian Hârtie, născut la 12 februarie 1976, comuna Vlădeni, absolvent al Şcolii Populare de Artă Botoşani, Secţia pictură, promoţia 1991-1994, participant la expoziţii organizate în Iaşi, Galaţi, Botoşani, Dorohoi, Bucureşti, Franţa, .
Povestea pictorului şi a intrării în lumea artelor începe sub semnul banalului prin vizionarea unor desene animate, atunci a desenat „profesionist” două chipuri pe o foaie … culmea a fost că i-a plăcut ceea ce a reuşit să facă pentru prima dată şi, în felul acesta, începe destinul lui… Timpul a trecut, lucrările s-au înmulţit şi, totuşi, el, pictorul, nu a încetat „să deseneze” în continuare şi speră că posteritatea va consemna simplu şi concis „A trecut şi artistul Cristian Hârtie prin viaţă !”

I

M.M. Când ai descoperit această pasiune?
C.H. Veţi râde, cu siguranţă, de mărturisirea mea, dar totul a început pentru mine în urma vizionării unor desene animate numite ,,Sandy Bell” unde era prezentat fiul unui bogat căruia îi plăcea foarte mult să picteze.
M.M. Încerc să înţeleg ce lucruri aparent banale pot marca destinul unui om, oricum faci parte dintr-o generaţie receptivă la un anumit tip de prelucrare a ideilor, aş putea spune inedit.
C.H. Putem spune şi aşa deoarece, după aceea, am început să-mi adresez interogaţii retorice: ,,Oare nu aş putea să mă îndrăgostesc de pictură?”
M.M. Orice artist când îşi conştientizează misiunea începe să monologheze cu propriul eu artistic şi mai puţin să dialogheze, începe procesul de interiorizare şi, ca să fiu pesimistă, de însingurare, acum, îşi construieşte universul, universul de natură artistică, în care poate dirija cele ale lumii înconjurătoare, căci acolo îşi va fi şieşi stăpân, nimic şi nimeni nu îi va putea dicta.
C.H. Aveţi dreptate şi în toate aceste fapte pe care le-aţi expus recunosc că mă regăsesc.
În acest sens, totul a început în timpul clasei a VIII-a, când am încercat să fac portretele unor tineri, ce stăteau pe o bancă, şi pot să afirm că mi-au reuşit după puterea mea de atunci, având doar o foaie şi un creion bine ascuţit.
M.M. Ce a mai urmat în cursul formării tale ca artist: o cale spinoasă sau comodă…?
C.H. Contradicţiile între mine şi unul dintre părinţi, eu doream să îmbrăţişez domeniul artistic, iar mama unul pragmatic. Eu doream să mă fac pictor şi mama mă dorea croitor…
Eu optam pentru spiritual, mama pentru material….a urmat o zbatere şi un refuz total din partea mea….., dar totul a culminat cu înscrierea mea la Şcoala Populară de Artă Botoşani în anul 1991.
M.M. Înscrierea la această şcoală a adus în viaţa ta cunoaşterea raportului mentor-ucenic, mă refer la relaţia ta profesională cu Dl. profesor Victor Hreniuc. În ce măsură te-a ajutat dumnealui să-ţi găseşti albia şi să-ţi defineşti stilul?
C.H. Aş putea spune că îmbrăţişarea artei naive s-a suprapus pe o dimensiune sufletească proprie existentă şi neexploarată, până atunci, de mine.
M.M. Asupra acestei dimensiuni ţi-a atras atenţia domnul profesor?
C.H. Da, cu siguranţă, după ce am pictat prima lucrare, deja am fost sfătuit să mă axez pe stilul caracteristic artei naive.Aşadar, este foarte important ca persoana care te îndrumă să aibă puterea să sesizeze de la început spre ce este mai bine să te îndrepţi, mai ales că eu însuşi am simţit că modul, în care am abordat pictura, a pornit dintr-un ungher ascuns al sufletului meu.
M.M. Niciodata nu este permis să pătrunzi în sufletul unui om cu forţa, dar eu încerc să fiu pentru un moment imprudentă, dar nu şi plină de îndrăzneală, şi te întreb dacă în acel „ungher ascuns” privirilor curioşilor sunt frânturi de percepţii luminoase, pe care tu le-ai cules încă de copil şi până în ziua de azi, şi le vei culege în continuare…..cu alte cuvinte, schiţează-mi universul tău interior care este, de fapt, fundamentul universului tău artistic.
C.H. Ce să vă mărturisesc, în primul rând, nu mi se pare o îndrăzneală din partea dumneavoastră că încercaţi să definiţi universul meu artistic prin cunoaşterea universului meu interior. Apoi sunt conştient că am avut şansa să mă nasc la ţară, am crescut aproape de natură. Când m-am apucat de pictură, primul gând a fost să readuc în tablourile mele acele imagini care m-au impresionat cel mai mult din viaţa satului.
M.M. Deja ascult ce spui şi cu multă atenţie, poţi continua acest interesant curs al mărturisirii…
C.H. Alături de intenţia aceasta a mai contat părerea mea că acolo în lumea satului oamenii mi se par mai fericiţi, mai împliniţi, mai împăcaţi cu ei înşişi. Pe chipurile lor am citit de multe ori veselie şi voie-bună în diferite împrejurări, dar şi dorinţa de a povesti şi de a fi sfătoşi cu cei din jurul lor care fac parte din colectivitate. Şi ceea ce mă atrage cel mai mult este faptul că trec mai simplu peste necazuri, nu se lasă doborâţi cu una cu două de problemele vieţii, e ca şi cum ar deţine un îndreptar pentru toate valorile vieţii. Şi trebuie să mai recunosc că ideile mele se nasc numai în locul meu natal, de acolo, de la ţară, vin cu ele în atelierul de la oraş.
M.M. Cum îţi desprinzi ideile din natură şi cum se materializează în lucrările tale…. ideile imateriale…. care trebuie materializate pe pânză.
C.H. Fiecare idee sau percepţie artistică se naşte în cazul meu dintr-o situaţie concretă şi palpabilă.
M.M. Te rog să-mi exemplifici….
C.H. De exemplu, când ajungeam acasă la ţară, mergeam la strânsul fânului sau trebuia să fac multe alte lucruri de nepetrecutat în tumultul cotidian citadin
M.M. Vorbeşte-mi de capacitatea ta artistică de a aduna imaginile, opreşte-te la câteva dintre acestea…..
C.H. Un bătrân din sat cu o casă aşezată pe malul iazului şi cu un car tras de vaci (lucrarea,, Carul tras de vaci”), atât îl observasem pe acest bătrân încât aproape că mă identificasem cu el în drumul pe care-l parcurgea înapoi, spre casa lui, în fiecare zi sau focul din vatră, dar şi acele prezenţe umane, care-i caută căldura (lucrarea „Casa bunicilor”), sau liniştea satului pe timp de noapte (lucrarea „În noapte”), sau satul plin de zăpadă (lucrarea „Satul înzepezit”) sau dansul fluturilor, când mergeam cu mama în pădure, în jurul cioatei de copac ( lucrarea ,,Dansul fluturilor”)
M.M. Îmi dai de gândit asupra capacităţii tale de „a stoca imaginile”, trăiesc cu speranţa că nu eşti totuşi un calculator neînsufleţit.
C.H. Puteţi crede orice, dar eu nu am mers cu pânza în faţa peisajului, eu pictez pânza din imaginaţie.
M.M. Simt nevoia să concluzionez că este vorba doar de talent şi nu de capacităţi paranormale.
C.H. Nu ştiu şi repet că desenez doar din imaginaţie.
M.M. Atunci, greşesc dacă afirm că ai puterea de.a călători în lumea imaginilor şi de a te ancora acolo cu toată percepţia ta senzorială şi vizuală…
C.H. Nu, nu greşiţi, sunt un nostalgic al peisajului de la ţară, al liniştii şi al echilibrului care transpare din acesta. Contează ce vezi şi ce înţelegi cu sufletul: dacă sunt pe uliţă mai multe femei, imaginea mă duce cu gândul la sărbătoarea satului, ba mai mult, mă ajută să evadez din cotidian într-un timp mai preţios, mai bine- zis pot schimba realitatea incomodă cu una comodă.
M.M. Să nu zâmbeşti dar, când porneşti la vânătoarea de imagini, cu ce mijloc te deplasezi?
C.H. Indiscretă întrebare, dar voi răspunde: iau bicicleta şi fug departe şi peste tot locul.
M.M. În artă îţi trebuie nebunie, putere şi dorinţa de evadare, doar aşa te poţi desprinde din uzura şi neplăcutul care îl impune cotidianul…Iată tainele universului tău interior artistic!!!
C.H. Pentru mine nu sunt taine, este felul meu de a fi, într-un cuvânt: ceea ce simt şi văd, încerc să şi pictez.
M.M. Expoziţiile la care ai participat?
C.H. Am expus lucrări în cadrul expoziţiilor de grup organizate în Iaşi, Galaţi, Dorohoi, Botoşani, Bucureşti şi în Franţa – o expoziţie susţinută de UNESCO unde marea majoritate a trimis un număr de 10-15 lucrări, iar eu am participat doar cu o lucrare reuşind să mă clasez pe locul al IV-lea.
M.M. Ce îţi propui în continuare?
C.H. Ce mi-am propus şi până acum: să descopăr partea frumoasă a lumii…
M.M. Şi ce ai dori să se spună despre tine şi despre tablourile tale cei care vin?
C.H. A trecut şi artistul Cristian Hârtie prin viaţă…



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 17 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5