Eu m-am născut în joc de zaruri
La un sfârșit de alb brumar,
Într-ale vieții grele daruri,
Zidiri de humă-n avatar.
Într-un noiembrie prea rece,
Cu ghețuri sparte și zăpezi,
Doar sufletu-mi în humă trece,
Ca-ntr-o chemare de aezi.
.
Cu brume argintii ce-adună
Doar tresăriri în zori, spăsite,
Deschis-am ochii-n zi cu-arvună,
Să ard trăiri neargăsite.
.
Și-n ora mică-n dimineață,
Doar ursitoarele se-adună,
Să-mi scalde trupul prins în viață
Și să-l descânte în lumină.
.
Și prinse magic într-o horă,
Mi-au dat ocol în jocul sorții,
Și ca-ntr-un loc dintr-o agoră,
M-au primenit cu focul minții.
.
Și n-am știut că-n albul iernii
Ce îmi bătea în pragul vieții,
Se-ascut săgețile poverii
Unui destin, arcaș al sorții.
.
În humă sunt destin ce moare
Și-n astre sunt săgetătoare!