Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Salonul Naţional de Artă Naivă „Gheorghe Sturza” la a III-a ediţie, sau Cronica unui succes

Primit pentru publicare: 12 nov.2015
Autor: Cosmin BLOJU, C.J.C.P.C.T. Argeş
Ediţie îngrijită de Margareta MIHALACHE, C.J.C.P.C.T. Botoşani
Publicat: 12 nov.2015

 

Salonul Naţional de Artă Naivă „Gheorghe Sturza” la a III-a ediţie,

sau Cronica unui succes

 

La sfârşitul săptămânii trecute am avut onoarea de a fi invitat la Botoşani, în calitate de preşedinte al comisiei de selecţie, la cea de-a III-a ediţie a Salonului Naţional de Artă Naivă „Gheorghe Sturza”. Am acceptat cu bucurie, dar şi cu o mare responsabilitate această misiune ce urma să mi se încredinţeze, ca unul care m-am născut şi trăiesc de când mă ştiu în Piteşti, capitala (zic unii!) artei naive româneşti.

Deşi pentru cei nerăbdători să afle cum s-a desfăşurat la Botoşani manifestarea în sine, voi părea nepoliticos, am să insist puţin asupra rolului pe care Piteştiul l-a reprezentat acum aproape jumătate de secol în conştientizarea, la noi, a artei naive: prima oară în România termenul de artă naivă a figurat pe un afiş şi un catalog la Piteşti (mai 1967). Tot la Piteşti, la 27 aprilie 1969, are loc prima Expoziţie Naţională de Artă Naivă (anul acesta ajunsă la ediţia a XLVII-a). La 30 ianuarie 1971 este inaugurată prima Galerie Naţională de Artă Naivă (azi cu aproape 900 de lucrări), urmând ca în ziua de 31 ianuarie, acelaşi an, să se desfăşoare prima consfătuire pe ţară a artiştilor naivi.

Agata-cTot acest debut plin de frământări a concentrat la sfârşitul anilor ’60 eforturile şi preocupările organizatorice, artistice, intelectuale, ale unor instituţii şi personalităţi de prim rang: pictorii Aurel Calotă, Lucian Cioată şi Vasile Savonea, medicul Roland Anceanu, criticul Radu Ionescu, Petru Comarnescu, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu şi alţii. Aceste nume şi fapte le-am amintit şi în cuvântul nostru din catalogul expoziţiei de faţă, cu scopul declarat de a sublinia că arta naivă românească, prin eforturile şi implicarea de acum aproape cincizeci de ani, are poate cea mai valoroasă bază teoretică, concretizată în numeroase articole de specialitate, albume, cronici, şi cărţi (e drept, mai puţine, dar la fel de importante).

Aşadar, orice om sau instituţie care vrea să se implice în organizarea unui eveniment dedicat artei naive româneşti, are la dispoziţie un drum bătătorit, dileme de mult rezolvate, răspunsuri mereu actuale. Asta pentru că arta naivă nu suportă transformări de fond. Arta Naivă este aceea practicată de persoane adulte, fără pregătire sau educaţie artistică, plastică, fără să fi frecventat şcoli de artă, care şi-au păstrat nelterată ingenuitatea. Arta Naivă românească nu trebuie confundată cu arta populară şi este departe de arta de amatori (cu ambiţiile ei de elaborare). De asemenea, arta naivă nu are nimic în comun cu arta infantilă.

Cine ignoră cu bună ştiinţă oricare dintre caracteristicile enumerate mai sus, nu face altceva decât să se situeze în afara artei naive (pe care pretinde că o slujeşte). Aşa se face că azi, la nivel naţional, au apărut alcătuiri expoziţionale hibride, din două sau mai multe elemente incompatibile, îngrămădite de-a dreptul în spatele unui afiş care poartă cel puţin injust numele de artă naivă. Astfel de „struţocămile” amestecă, de exemplu, la Oradea, lucrările de artă naivă cu cele realizate de copii, alături de tablouri aparţinând pictorilor cu studii. Mai mult, expun profesori de artă naivă, doctori în artă naivă, şcoli de artă naivă, academii de artă naivă. Pentru cititori (unii deja confuzi) facem precizarea că niciuna dintre construcţiile lexicale de mai sus nu sunt compatibile cu arta naivă. Ele trădează ignoranţa, nepriceperea şi oportunismul unora care trebuie cu orice chip să bifeze câteva activităţi în calendarul manifestărilor.

Ca şi Piteştiul, Botoşaniul se află, din fericire, în afara acestor confuzii. Este şi unul din motivele pentru care, în calitate de reprezentant al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş, am acceptat onoarea de a fi preşedintele comisiei de selecţie a lucrărilor. Al doilea motiv, la fel de important, îl constituie sufletul acestei manifestări botoşănene – Margareta Mihalache, referent etnograf al C.J.C.P.C.T. Botoşani. Domnia sa a dovedit că valoarea unei manifestări culturale de amploarea Salonului Naţional de Artă Naivă „Gheorghe Sturza” stă în evitarea compromisului de orice fel. Remarcăm în acest context, cu evidentă tristeţe, existenţa pe tot parcursul pregătirii evenimentului, a unor presiuni deosebite, în sensul denaturării manifestării expoziţionale. Şi nu au fost puţine! Cu o conlucrare, chiar dacă adesea de la distanţă, a membrilor comisiei de selecţie şi cu o îndârjire de-a dreptul bărbătească a doamnei Margareta Mihalache, manifestarea este, în cele din urmă şi fără umbră de îndoială, un succes!

Au expus un număr de 30 artişti naivi (pictori şi sculptori) din întreaga ţară, cu un total de 65 lucrări, rămase dupa selecţie. Vernisajul s-a desfăşurat în primitoarele Galerii de Artă „Ştefan Luchian” din Botoşani, sâmbătă, 7 noiembrie a.c.

Deşi ora desfăşurării evenimentului (ora 12:00) fusese din timp mediatizată, publicul iubitor de frumos a luat cu asalt mult mai devreme spaţiul expoziţional, care s-a dovedit în cele din urmă aproape neîncăpător.

Rolul de gazdă a manifestării a revenit muzeografului Ana Florescu (Muzeul Judeţean Botoşani). Doamna Cornelia Ciobanu, managerul C.J.C.P.C.T. Botoşani a mulţumit atât publicului cât şi expozanţilor implicaţi, exprimându-şi speranţa că tânăra manifestare va deveni o prezenţă constantă în contextul cultural botoşănean. Doamna referent  Margareta Mihalache a făcut o trecere în revistă a temelor abordate de către artiştii naivi prezenţi pe simeze, în timp ce domnul Costel Iftinchi din Iaşi (redactor şef al revistei Galeria Naivă) şi subsemnatul am încercat să prezentăm pe scurt caracteristicile artei naive româneşti, precum şi pericolul de denaturare la care este supusă această mişcare de către oameni dornici de o nepotrivită afirmare. La final, naivilor prezenţi le-au fost înmânate diplomele de participare, precum şi catalogul alcătuit (în excelente condiţii grafice) cu această ocazie de către organizator.

Agata-c1Şi pentru că ne aflăm în faţa artei naive, iar această artă presupune sinceritate mai presus de orice, vom aminti şi un minus al organizării: credem că doamna referent Margareta Mihalache ar trebui sprijinită mai mult, astfel încât domnia sa să-şi poată exercita în primul rând atribuţiile specifice activităţii de referent, nu şi pe cele ce ţin de contabilitate, secretariat, deplasări artişti şi altele asemenea. Aceste precizări le facem din postura unor organizatori, la Piteşti, ai unei manifestări similare, ajunsă anul acesta la ediţia a XLVII-a. Sperăm să nu fim socotiţi ca părtinitori ai unei persoane, ci având aceeaşi dorinţă ca arta naivă românească să beneficieze în continuare de aportul complet al specialiştilor.

În rest, impresia pe care mi-a lăsat-o întreaga manifestare culturală de la Botoşani este una deosebit de plăcută: artiştii care au ales să participe au fost numeroşi, selecţia a reuşit să păstreze caracterul specific al expoziţiei (în ciuda presiunilor de care aminteam), publicul a părut de-a dreptul fascinat de întâlnirea cu arta naivă românească. Aşadar, Salonul Naţional de Artă Naivă „Gheorghe Sturza”, deşi la a III-a ediţie, este o manifestare matură, coerentă, consistentă, fapt ce îi legitimează şi chiar îi obligă pe organizatori să depună tot efortul pentru permanentizarea evenimentului. Botoşaniul are o tradiţie în domeniul acestei arte, fiind printre primele oraşe care au răspuns frământărilor artistice da la Piteşti, de acum aproape cincizeci de ani. De cealaltă parte, arta naivă însăşi are nevoie de o astfel de implicare a factorilor responsabili cu destinul ei, mai ales a celor cunoscători. Piteştiul va fi mereu alături de astfel de iniţiative!

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 41 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5