Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Salvarea lumii începe cu un gând bun scris într-un articol*
Decalogul 18 pentru ziariști

Primit pentru publicare: 22 Oct. 2019
Autor: Alexandru Florin ȚENE, președintele Ligii Scriitorilor Români, membru corespondent al Academiei Americană Română
Publicat: 24 Oct. 2019
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.

Decalogul 18 pentru ziariști

1-Libertatea este, totodată, unul dintre lucrurile în privința cărora ziariștii se contrazic dintotdeauna.

2-Libertatea este esențială, este benefică și constituie o idee politică. Libertatea este posibilitatea de acțiune după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii din ce în ce mai profunde a legilor de dezvoltare a naturii și societății.  

3-Se pune întrebarea, cum să reconciliem libertatea unui ziarist de a scrie despre un lucru cu libertatea altui ziarist de a scrie contrariul?

 4- Pentru a înțelege libertatea, e necesar să înțelegem  creşterea rolului legii, naşterea cetăţeanului moderat, prudent, înţelept, instaurarea unei egalităţi apropiate de cea de tip democratic, Grecia antică a reuşit să fie un promotor al evoluţiei, atât la nivel social, cât şi politic, să favorizeze instaurarea democraţiei, care va avea mai târziu, ca efect principal, garantarea securităţii. Este evident faptul că nu putem vorbi acum despre conceptele de siguranţă, libertate sau despre orice fel de drepturi de atunci în sensul care le este dat de gândirea juridică astăzi, însă conceperea lor la nivel de idee, dar şi de practică a fost rezultatul unui proces îndelungat în istoria umanităţii, proces alcătuit din etape mărunte, uneori sigure, alteori mai puţin ferme, importantă însă fiecare, care, puse laolaltă, au dus la realitatea pe care o trăim astăzi. Acest proces îşi are rădăcinile tocmai în lumea greacă, ce şi-a lăsat adânc amprenta în formarea de mai târziu a societăţilor moderne.

5-Sofiştii sunt primii gânditori care şi-au îndreaptă atenţia către individ, afirmând prevalenţa acestuia în faţa statului. Acest lucru porneşte de la binecunoscuta concepţie a sofiştilor potrivit căreia totul este relativ, inclusiv legea, care nu este, până la urmă, decât o creaţie a oamenilor, ce îi instalează pe aceştia în planul consensului în vederea realizării intereselor lor. Ea nu poate avea vreo influenţă asupra naturii individului, în sensul de a-l transforma, de a-l face virtuos.11 Desigur, aceasta nu înseamnă că legea nu este importantă; ea are, de fapt, un rol foarte important. Astfel, relativizarea a tot ceea ce există duce la concluzia că omul este cel mai important, pentru că el este creatorul legilor sau, după cum spunea sofistul Protagoras, „măsura tuturor lucrurilor”.

6-“O persoană sau un grup de persoane-  ar trebui lăsat să facă sau să fie ceea ce poate ei să facă ori să fie, fără interferența altora, “ scris în 1959 de  Isaiah Berlin.

“Nu pot spune că nu m-am bucurat de calificative: «Asul», «Prinţul» şi tot aşa… eu cred că un reporter cere să binemerite la titlul ăsta, trebuie să fie pretutindeni, să fie totdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau să se întreacă pe sine. Şi asta până moare”.Spunea Brunea Fox.

7-Libertatea negativă concepută de liberali este, în general, dominantă, cel puțin în țările din Vest, rămân încă multe chestiuni spinoase. Pe scurt, le lipsește libertatea substanțială de a-și pune în practică drepturile formale de care dispun.

8- Libertatea pozitivă este interpretată ca libertatea de a atinge anumite scopuri, înțeleasă drept abilitate a unui individ de a-și împlini potențialul, de a-și pune în practică viziunea personală. De a atinge autonomia personală și realizarea de sine.Când te afli prea aproape de un munte, nu-i vezi înălțimea, spunea Ralph Woaldo Emerson.De aici vine și zicala românească: nici un înțelept nu-i profet în țara lui.

9-Ziariștii care manipulează oamenii, care îi îndreaptă spre scopuri pe care tu, ziaristule, ca reformator social și politic, le vezi, iar oamenii nu, înseamnă să le negi esența umană, să-i tratezi ca pe niște obiecte fără voință proprie și, deci, să-i umilești. După o viaţă întreagă pusă în slujba presei, Brunea Fox definea reporterul ca fiind cel care ”trebuie să fie întotdeauna în frunte, să se întreacă cu alţii sau pe sine, şi asta până moare”.
10-De aici se desprinde ideea de bază că există libertăți divizate.Pentru a asculta cântecul unei păsări nu o închide într-o colivie, mai bine plantează un copac și în el va cânta în libertatea ei.

 Într-un interviu acordat lui Alexandru Stark, Brunea Fox a vorbit despre meseria sa aşa cum şi-a făcut-o el: “Un interviu în fotoliu nu se poate! Să fim serioşi! Dumneata ştii ce-i un reporter? Dă-mi voie să-ţi spun că fac reportaje de când tatăl matale era în războiul din 1916. Vezi fotografia asta? E una din cele mai frumoase care mi s-au făcut. Erau o mulţime de ziarişti strânşi şi când s-a terminat ce era de comunicat ne-am grăbit să dăm reportajul la ziar. Totul era cine îl dă primul, cine mai prinde ediţia de provincie. Ei bine, primul (nu mă recunoşti, desigur), primul sunt eu. Eu cred că reporterul trebuie să fie peste tot; şi nu numai peste tot, dar să fie şi primul. Indiferent că doarme în plasa de bagaje din tren, s-a întâmplat şi asta (altă fotografie), indiferent că trece prin lapoviţă şi zăpadă sau că e nevoie să meargă pe sub apă (şi asta mi s-a întâmplat).Un reporter trebuie să le încerce pe toate”.

––

*Din ciclul “Sens și Contrasens în înțelepciunile pentru ziariști“