Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Sărbătoarea LIMBII ROMÂNE
„Limba este întâiul mare poem al unui popor”, spunea poetul și filosoful Lucian Blaga, iar Eminescu Nemuritorul, considera că, „…limba strămoșească este o muzică și stăpâna noastră.”
Limba română reprezintă nația noastră prin tot ceea ce o definește. Este respirația noastră, este sămânța din care ne dezvoltăm ca un întreg alcătuit din comori spirituale transmise de la o generație la alta.
Este dorul nostru și averea pe care o moștenim la naștere, este testamentul
de viață și moarte transmis fiecărui individ.
Limba noastră strămoșească este piatra de temelie a zidirii conștiinței cu care ne construim viețile pe acest colț de planetă. Este trecutul, dar și viitorul cu toate aspirațiile noastre, cu toate luptele fiecărui individ, fărâmă dintr-un întreg în veșnică transformare.
Limba noastră română este artera principală prin care circulă dorul, libertatea, măreția, iubirea și toată istoria poporului, tresărind pe valurile ei. Este scutul nostru ce ne apără în vâltorile vremurilor, este nădejdea și biruința noastră în frământările lumii, este apărarea strămoșilor noștri, care ne-au transmis viitorul copiilor, nepoților și strănepoților.
Limba română este limba care a întrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte intraductibile: dor și doina. Noi suntem poporul care doinește când suferă, când se bucură, sau când este cuprins de dor. Dorul este emoția, parcă numai a românilor, orice încercare de a fi tradus sau explicat în alte limbi ale pământului este ca o mutilare a trăirii, a simțirii dorului.
Îmi iubesc limba în care m-am născut, îmi iubesc semenii, iar aceste emoții, trăiri sunt ca un balsam, ce-mi va ostoi sufletul până la moarte.
Maria Cernătescu, membră UZPRDrept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania