Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ŞASE VIRTUOŞI VLĂSINEŞTENI, PUBLICIŞTI LA PERIODICELE DOROHOIENE DINAINTEA MARII UNIRI ŞI DIN PERIOADA INTERBELICĂ

ŞASE VIRTUOŞI VLĂSINEŞTENI, PUBLICIŞTI LA PERIODICELE DOROHOIENE DINAINTEA MARII UNIRI ŞI DIN PERIOADA INTERBELICĂ

În vol. „Periodice dorohoiene” I, 1874-1918, reputatul (şi regretatul) profesor Gheorghe Amarandei, cercetător şi istoriograf, îl menţionează, ca prim colaborator vlăsineştean la ziarul „Ecoul Dorohoiului” (care a apărut în perioada 11 aprilie – 7 noiembrie 1918, sub îngrijirea av. Eugen N. Uhrynowschi, ca „organ conservator săptămânal” de orientare „carpistă”) pe CONSTANTIN CIOCOIU (născut în Sârbi), renumit preot cărturar, care, în mai multe numere, a publicat date inedite despre istoricul gimnaziului „Grigore Ghica Voievod” – cea mai importantă instituţie de cultură din Capitala judeţului – în cadrul căruia funcţiona şi Ateneul Român din localitate. Datele respective, adunate cu migală de cel care, atunci, era şi directorul unităţii, se refereau la înfiinţarea gimnaziului, construcţia localului, înzestrarea cu material didactic, personalul de conducere; profesorii care au funcţionat din 1879 şi până în 1908, absolvenţii şcolii, cursuri de zi şi particular ş.a.
Cu privire la începuturile şcolii, Constantin Ciocoiu sublinia: „La 6 septembrie 1879, avu loc inaugurarea noului gimnaziu, în prezenţa viitorului său corp didactic şi a notabilităţilor oraşului. Profesorii fură recrutaţi dintre persoanele cu studii superioare din oraş şi numiţi cu titlu suplinitor de Ministerul Instrucţiunii, în urma recomandării primarului… La 15 sept. 1879, discutându-se în sânul Consiliului comunal ce nume să se dea noului înfiinţat gimnaziu, primarul Iorgu Misihănescu propuse şi consiliul comunal adoptă numele de «Grigore Ghica V.V.», ca omagiu adus memoriei neuitatului Domnitor, care, ca un martir, a fost decapitat în anul 1777, fiindcă a protestat în contra răpirii Bucovinei.
Serialul publicat de C. Ciocoiu în acest ziar va sta la baza întocmirii monografiei din 1909, editată cu prilejul aniversării a 30 de ani de la înfiinţarea gimnaziului.”1
În alt capitol al cărţii „Anuare şcolare”, sub aceeaşi semnătură, au apărut primele trei anuare ale prestigioasei instituţii de învăţământ secundar din nordul Moldovei – 1905/1906, 1907/1908, 1908/1909. „În paginile acestor anuare, se găsesc date ilustrative despre înfiinţarea şi denumirea şcolii, personalul didactic, construcţia localului, organizarea procesului de învăţământ, manifestările cultural-artistice, rezultatele la învăţătură şi disciplina elevilor, absolvenţii cursurilor de zi şi particulare, aprecierile organelor de îndrumare şi control, extrase din cuvântările rostite cu prilejul zilelor festive etc.”3
Din aceeaşi sursă, aflăm despre un alt ziar, „Solia”, publicaţie politică săptămânală, cu o existenţă mai lungă, dar neregulată, care a apărut în perioadele: 2 oct. 1911-23 iun. 1913; 14 mai-6 iulie 1914; 25 ian.-22 mart. 1915 şi 9-21 dec. 1918, avându-l ca director pe N. I. Buţureanu, în paginile căruia a semnat, printre cei mai activi colaboratori, DUMITRU FURTUNĂ, teolog şi folclorist, istoric literar, animator al vieţii culturale interbelice dorohoiene şi eminent cadru didactic (ale cărui legături cu Vlăsineştii aveau să se consolideze prin căsătoria, la 12 oct. 1914, cu învăţătoarea Natalia Leontescu, fiica lui Alexandru Leontescu, locuitor, pe atunci, al acestui sat): Chemare către poporul românesc (nr.3), Acte şi documente din arhiva satului Bozieni (nr.4), Nevrednici (nr.5), Vrăjitorul iscusit (nr.10), Cât poate un copil cuminte (nr. 25/25 III 1912), O veche şaradă (nr.1, anul II, 8 oct. 1912) ş.a.2
Despre ataşamentul distinsului cărturar faţă de satul de baştină al consoartei sale, avem numeroase mărturii. Una dintre ele o aflăm în articolul „Şcoala din Vlăsineşti”, publicat în „Gazeta Dorohoiului” din 28 mai 1928 la rubrica „Prin satele Dorohoiului”, unde autorul îşi exprimă admiraţia pentru cei care, în ziua de 14 sept. 1927, „au sfinţit şcoala nouă, frumosul local, care a înviorat faţa satului şi sufletul iubitorilor de cultură”. O altă mărturie, în acest sens, o constituie aportul generosului preot la înzestrarea şi inaugurarea Bibliotecii „Zorile” din acest sat. (… „Dată fiind legătura sufletească ce se cuvine să avem cu satul nostru Vlăsineşti, vă rugăm să cunoaşteţi că obolul nostru nu va fi numai acesta pentru opera dvs. culturală”…, declara părintele Ec. Furtună, directorul Seminarului Teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul” din Dorohoi, într-o adresă cu care înainta directorului Şcolii primare din Vlăsineşti, la 30 nov. 1928, „una sută exemplare cărţi şi broşuri necesare bibliotecii populare de pe lângă şcoală”…)
„Gazeta Dorohoiului”, care a apărut ca organ săptămânal al Partidului Conservator, în perioada 27 apr.-28 dec. 1918, l-a avut director, începând cu 18 nov., pe avocatul N. A. STOIANOVICI, boierul de la Vlăsineşti, care, după numai o săptămână, la 24, aceeaşi lună, a devenit director politic, orientând această publicaţie în funcţie de opţiunile sale. Începând cu 8 decembrie, subtitlului i s-a adăugat menţiunea „progresist”, iar la 3 mai şi 1 decembrie a apărut în ediţii speciale.
Programul gazetei prevedea: „Partidul Conservator, sub şefia d-lui Alex. Marghiloman, luându-şi sarcina de a scoate ţara din situaţia nenorocită în care se află, este de datoria celui din urmă dintre cetăţeni să dea sprijinul său acestei opere… Nu vom calomnia pe nimeni, nu vom insulta pe nimeni, dar coloanele noastre vor fi puse la dispoziţia tuturor acelora care vor putea dovedi cu acte şi documente neruşinarea politicii de până azi… Facem apel la inteligenţa şi bunul simţ al românului pentru a pune stavilă odată pentru totdeauna simţului nenorocit de ieri.”4
Majoritatea materialelor publicate în cele 37 de numere apărute în 1918 se referă la desfăşurarea Primului Război Mondial, sacrificiile făcute de poporul român pentru menţinerea fiinţei naţionale şi înfăptuirea unităţii depline, situaţia grea a ţării după Pacea de la Bucureşti din 7 mai, activitatea partidelor politice şi a parlamentarilor, reformele preconizate a se înfăptui – conform promisiunilor făcute ostaşilor pe front -, reorganizarea industriei, formarea guvernului condus de generalul Coandă, noua Lege electorală, comemorarea eroilor dorohoieni căzuţi în Războiul de Reîntregire, desfăşurarea unor alegeri ş.a.5
Ziarul şi-a continuat apariţia şi după 1918.
Din 23 decembrie 1923, N. A. Stoianovici, directorul politic al gazetei ajunge şi proprietarul ei, iar după reapariţia de la 1 mai 1933, gazeta devine „organ bilunar al Partidului Naţional Liberal, avându-i, printre cei mai activi colaboratori, pe C. Ciocoiu şi HARALAMBIE BERIJAN”6 şi acesta din urmă vlăsineştean (fost învăţător şi director al şcolii, între anii 1909 şi 1925, căruia i se datoreşte terminarea construcţiei primului local de şcoală, din sat, în anul 1916, la a cărui inaugurare a participat şi I. G. Duca, pe atunci ministrul şcoalelor).7
Haralambie Berijan avea să fie şi unul dintre conducătorii publicaţiei dorohoiene „Solia”, în perioada de după reapariţia sa din 17 aug. 1919 (nr.3), periodic a cărui activitate a continuat ca „organ al naţionaliştilor democraţi şi al Ligii Poporului”, de sub preşedinţia d-lui general Averescu, pentru ca, în anul 1922, să devină „organ al Partidului Naţional Ţărănist, iar în 1925, al Unirei Ţărăneşti a Partidului Naţional din România.”8
În locul „Soliei”, care a fost suspendat la 15 mai 1921, a apărut ziarul „Crai Nou”, din a cărui conducere a făcut parte şi acelaşi H. Berijan. În primul său număr, din 22 mai 1921, s-a vorbit şi despre distribuirea certificatelor de împroprietărire a cetăţenilor din Vlăsineşti (semnate de consilierul agricol şi nu de prefect, fără ca legea să fie votată în parlament).
Volumul al II-lea al „Periodicelor dorohoiene” menţionează şi alte publicaţii la care au colaborat prestigioşi intelectuali vlăsineşteni: „Fraţia poporului” este una dintre acestea, editată de prof. univ. Cezar Papacostea, deputat de Dorohoi în Parlamentul României în perioada 1 dec. 1926-29 mai 1927 şi avându-l ca redactor pe învăţătorul ION TRUFIN (din Sârbi, autor de manuale şcolare, ataşat cauzei ţărăneşti, tribun al populaţiei răsculate în primăvara anului 1906), şi el parlamentar (senator); „Cuvânt lămurit” este alt ziar dintre acestea, prima publicaţie apărută în Săveni, din iniţiativa avocatului Panait Panaitescu, director-proprietar, fost deputat în primul Parlament al României Mari, apoi în Parlamentul din 1926 şi prefect de Dorohoi în 1927.
În paginile celor trei numere, care se păstrează la Biblioteca Academiei Române, se găsesc informaţii interesante despre vieţile oamenilor iluştri, solidaritatea cadrelor didactice, procesul instructiv-educativ din şcoli, inaugurarea Bibliotecii „Zorile” din Vlăsineşti, activitatea Societăţii Corale „G. Enescu” din Săveni, greutăţile ţăranilor, lucrările din agricultură, noua reformă administrativă, candidaţii la alegerile pentru Consiliul Judeţean ş.a.
Pe învăţătorul Ion Trufin îl aflăm ca deosebit de activ colaborator şi la ziarul „Cooperaţia”, ca „foaie ocazională” (3 numere) şi care a avut ca motto un citat aparţinând scriitorului rus Lev Tostoi: „Activitatea cooperativă, înfiinţarea cooperativelor şi participarea la ele este singura activitate socială, la care, în timpurile noastre, poate participa un om cu moralitate, ce are respect faţă de sine şi care nu vrea să ia parte la violenţă.”9
Altă publicaţie dorohoiană a fost „Cuvântul nostru”, cu apariţii o dată pe lună, în perioada ian. 1928-dec. 1939, ca „organ al Asociaţiei învăţătorimii dorohoiene”, care l-a avut ca frecvent colaborator pe CONSTANTIN DIACONESCU (fost învăţător şi director al Şcolii Vlăsineşti, fondator al Bibliotecii „Zorile”, animator cultural şi, mulţi ani, inspector şcolar), paginile ei promovând un deosebit aport la dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a învăţământului primar din zonă.
În sfârşit, un periodic oficial – în conformitate cu prevederile Legii administrative – a fost „Buletinul comunei Dorohoi”, menit să oglindească fidel activitatea Consiliului, cu două apariţii pe lună, în perioada 3 aug. 1936-25 ian. 1939, având un conţinut bogat şi bucurându-se de sprijinul efectiv al primarului HARALAMBIE BERIJAN.
Ca trăitor în acest spaţiu de pe Valea Başeului, mi-am asumat datoria să aduc în atenţia cititorilor acestei reviste, atât de râvnită acum, cele câteva nume de intelectuali publicişti – spre cinstea noastră, toţi cu stagii prealabile de „formare” în diferite domenii ale vieţii vlăsineştene –, pentru ca în opiniile şi faptele lor să recunoască aportul pilduitor al unor slujitori competenţi, oneşti şi devotaţi, la progresul fostului judeţ Dorohoi, în plan economic, social-politic, cultural şi administrativ – gospodăresc, într-un timp când – ca şi acum – era mare nevoie de oameni ca ei.

NOTE:
1. Gh. Amarandei, Periodice dorohoiene, I, 1874-1918, Ed. Geea, Botoşani, 1998, p. 40-41.
2. Ibidem, p. 51.
3. Ibidem, p. 105.
4. Gazeta Dorohoiului I, nr.1/27 IV 1918, p. 1.
5. Ibidem.
6. Gh. Amarandei, Periodice dorohoiene, II, 1919-1944, Ed. Axa, Botoşani, 1999.
7. Gh. Burac şi colab, Monografia comunei Vlăsineşti, Ed. Agata, Botoşani, 2005, p. 251.
8. Gh. Amarandei, Ibidem.
9. Ibidem.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5