Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    SATUL CARE A RĂMAS ACASĂ

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Noiembrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    SATUL CARE A RĂMAS ACASĂ

    Primit pentru publicare: 21 Dec. 2019
    Autor: Teodor EPURE, redactor al Revistei Luceafărul
    Cenaclul DinOgor

    Publicat: 21 Dec. 2019
    Editor: Ion ISTRATE


     

             E satul în care oamenii s-au rărit,
             Apele subterane, care aduc răcoare,
             Par ar fi murit.
             E matricea, din care a izvorât,
             Fluviul fecund în gândire
             Şi nu trebuie să-şi stingă forţa,apa vie,
             Copacii parcă au îmbătrânit,
             După ce s-au desfrunzit,
             Sătenii au plecat peste hotare,
             O muncă să-şi găsească,
             S-aducă de mâncare
             Şi traiul să-şi plătească.
             Acolo în străinătate
             Sunt cu buzele uscate,
             Aici copiii suferă de singurătate,
             Stau mereu în aşteptare
             Şi-s umbriţi de îngândurare,
             Au rămas cu bunicii,fără părinţi
             Şi suferă de foame şi de frig până-n dinţi,
             Sunt lăsaţi cu lacrimi -n rouă,
             Ei sunt mici şi cred că plouă.
             În sat e linişte şi lumină,
             Din depărtări străinii par să vină
             Aici în vatra patriei străbune,
             Aici unde soarele mereu apune
             Să trăiască mulţi ani cu sănătate
             În pace şi libertate,
             Căci iubirea de vatră rămâne eternă
             Şi nu poate fi răpită.
             Pământul,soarele,iarba şi păsările
             Vă aşteaptă-n graiul lor,în dragostea lor,
             În înţelepciunea lor firească,
             Câmpul răscolit de vânt,
             Cerul albastru mereu vibrând,
             Pomii ca o flacără arzând,
             Vă aşteaptă ţoţi râzând,
             Să clădiţi casa
             Alături de cea părintească
             Izvorul pururea şoptitor al satului
             Să vă îmbogăţească,
             Dorinţa şi voinţa de a rămâne
             Să izvorască,
             Cu ţoţii ne dorim,
             Inima să ne-o împărţim,
             Ca pe-o ofrandă,bucată cu bucată,
             Numai să veniţi acasă odată.


    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    comment closed

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5