Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
SATUL SE TOT GOLEŞTE
Teodor EPURE.
.
.
.
.
.
SATUL SE TOT GOLEŞTE
.
Zi de zi satul se tot goleşte,
Durerea ca un blestem mereu creşte,
Cântecul doinei amar a devenit,
Pământul se vinde străinilor tacit.
.
Păsările călătoare se întorc grăbite
Când tinerii iau zboru-n străinătate,
Cu speranţa unor mari câştiguri
Lăsând copiii de izbelişte pe drumuri.
.
Copiii au rămas cu inima-mpietrită,
Cu o adolescenţă pe nedrept răpită
De acei părinţi care le-au dat viaţă
Având o absenţă nejustificată.
.
Pe umerii gârboviţi ai bunicilor
Au lăsat nişte boboci de floare,
Cu o inteligenţă sclipitoare
Care îşi deschid încet petalele.
.
La şcoală bobocii mult au suferit,
Copiii din jur cu toţii i-au jignit,
Afirmând că sunt născuţi din flori
Că tatăl şi mama sunt în închisori.
.
Înfăţişarea şi glasul mamei l-au uitat,
Sfaturile bunicilor au urmat,
Prin muncă toate şi-au îndeplinit,
Încet,încet bunicii, părinţi au devenit.
.
Exodul de forţă de muncă se poate stopa,
Trăind cu credinţa că va apărea,
O clasă politică responsabilă
Care să creeze noi lucruri de muncă.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania