Boris MARIAN

Sclipire

Îți sclipesc în beznă dinții,
Iubire de fiară, iubire,
Se înalță o stea însângerată,
Genunchi de cucută, se înalții cornii infernului,
Tobele, rafalele, liniștea. Opacă este zăpada.
Promontoriul fumegă  la fel ca orice promontoriu.
Cerul devine caverna celor plecați.
Noi spunem, rima nu e grabă,
Poate să fie și o gloabă,
rimând frumos cu do diez,
nici moartea nu e titirez,
Topită-i iarna vrajbei noastre,
Palmierii cresc prea mult în glastre,
Să nu-mi vorbiți, nu mă chemați,
Am șaptezeci de mii de frați,
Pe inimă nu pun surdină,
Stelele au memoria fină,
Aud doar noaptea că suspină,
Simți visul meu? Copii de vis
Clipind în clipul-PARADIS.
Iar discobolul dă ocolul,
Mai lasă aforismul  golul,
Vine o veste fără vestă,
Unde e locul zen-avesta?
Cognosce te, ei și, ei ce?
Nici roua nu e pentru florice,
Grație etică, musiu,
Pierdui din dragoste-un blachiu.
BMM