Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

O carte – confesiune

Primit pentru publicare: 18 Iul. 2019
Autor: Dorina RODU, redactor șef – Revista Luceafărul
Publicat: 21 Iul. 2019
© Dorina Rodu, © Revista Luceafărul
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Prefața,
la cartea ,,Povestea trecutului – Povestea prezentului”, Magdalena Bădărău Vicoleanu; Botoșani: Arena Cărții – 2019

Poeta și prozatoarea Magdalena Bădărău Vicoleanu, autoare a mai multor volume de versuri și proză, printre care: Mitul soacrei, Norocoși părinții care, Mă lupt…, Il mio cuore per chi batte?, În familie, După tine vin și eu, Doar o dată am iubit, Cresc… ș.a., acum, în acest an, 2019 – declarat Anul Cărții – s-a hotărât să aducă la lumina tiparului o carte – confesiune, prin care face cunoscută cititorului povestea trecutului ei, împletită cu nuanțe filozofice și, de ce nu, creionări istorice văzute prin ochii autoarei. Așadar, volumul de față, „conține o poveste anume, pe fiecare cuvânt scriitorul și-a pus amprenta iar în fiecare frază se poate percepe emoția trăită de el”.[1]

Pășind în povestea autoarei întâlnim personalitatea complexă a scriitorului diasporean care încărcat de prea multe trăiri, fie ele plăcute sau mai puțin plăcute, dăruiește cu generozitate literaturii noastre o altfel de perspectivă, nu doar aceea de a privi în urmă cu melancolie, dor și bucurie totodată, cu pasiune, respect dar și cu urme de regret sau deznădejde, ci și cea a unui străin (printre străini), plecat dintr-o țară nu străină sufletului, ci străină traiului demn. Răsfoind filele cărții de față ajungem la inocenta perioadă a copilăriei scriitoarei, despre care vorbește cu dor, parcă nostalgia scurgându-se din fiecare cuvânt pe care l-a așternut în rândurile respective: „Reîntoarcerea la perioada copilăriei este cea pe care toți o dorim, pentru că acolo am găsit alinarea tuturor neajunsurilor psihice și fizice, în brațele mamei am găsit înțelegere și frumusețe, în casa părintească am găsit siguranță și căldură, […]”[2]. Trecând de copilărie și adolescență, autoarea dă piept cu viața reală, o viață mai puțin plăcută, cu greutăți și neajunsuri, iar după cugetări și aprofundări, mânată de situația dificilă în care se afla, se desprinde cu greu de locurile natale, plecând pe drumul vieții încercând să-și facă un rost în viață, astfel destinul o poartă pe o alee dincolo de hotarele țării noastre, unde, bineînțeles, nu îi va fi ușor, căci nu doar situația în sine este una dificilă, ci și unele schimbări care apar inevitabil în viața oricărui om, uneori sunt greu de acceptat, dar ce să mai spunem despre acele trăiri care te determină să-ți schimbi anumite principii cu care ai trăit ani de-a rândul, „Gândirea ți se schimbă vrei, nu vrei în fața evenimentelor la care ești martor și te trezești adult poate prea repede cu responsabilități mult prea mari pentru vârsta pe care o ai”[3]. Sufletul românesc candid al scriitoarei își revarsă năduful acumulat de ani și ani, acel necaz al generației de sacrificiu, încă înrădăcinat în amintirile ei, „România mi-a oferit prea puțin, poate pentru faptul că imediat după revoluție am făcut parte din acea generație de sacrificiu, poate pentru că abia atunci se orânduia totul și încă era mare haos, dar acum, sinceră să fiu nici după ani buni de muncă și de luptă cu un sistem corupt, dezorganizat și dezinteresat, nu am văzut vreo diferență sau vreo schimbare”[4] ceea ce a determinat-o să caute „Un loc într-o țară în care aș fi putut găsi respectul cuvenit, într-o țară care nu se ghidează după idei preconcepute.”[5], într-o țară care îi oferă un trai decent și acum, căci, nici la ora actuală, se pare că nu suntem prea „străluciți” în ceea ce privește conducerea acestei țări, din păcate, încă dominând corupția și nu numai, „unica explicație este că ne întoarcem la epoca primitivă pentru că cei ce ne guvernează nu sunt altceva decât niște primitivi.”[6]

Citind înșiruirile de cuvinte, înveșmântate cu emoții și sentimente desprinse din sufletul veșnic românesc al autoarei, în acest volum descoperim confesiunea și destinul unei scriitoare care trăiește în diaspora, însă, care nu și-a uitat rădăcinile, învățăturile de acasă și nici plaiurile natale despre care vorbește cu atâta mândrie, iubire și, nu în ultimul rând, respect față de neamul nostru, despre istoria „bogată și frumoasă, mândri de o țară ca o floare, dar mai ales mândri de capacitatea noastră de a ne adapta în orice situație”[7].

Note:

[1] Magdalena Bădărău Vicoleanu – „Povestea trecutului * Povestea prezentului”, Editura Arena Cărții, pag. 11;
[2] Magdalena Bădărău Vicoleanu, „Povestea trecutului * Povestea prezentului”, Editura Arena Cărții, pag. 21;
[3]Ibidem, pag. 60;
[4] Magdalena Bădărău Vicoleanu, „Povestea trecutului * Povestea prezentului”, Editura Arena Cărții, pag. 30;
[5] Ibidem;
[6] Ibidem, pag. 39;
[7] Ibidem, pag. 14.