Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

SCRISOARE

SCRISOARE

Dragă mamă, mamă… şi iar mamă,
Că ce-am păţit eu, să nu păţească nici duşmanii mei! Îţi scrie fiul tău iubit, ce-a plecat de-acasă şi n-a mai venit. Doresc ca micile mele rânduleţe să te găsească foarte sănătoasă, că pe mine m-au găsit colegii foarte turtit sub o basculantă de zece tone. Aşa că m-au încadrat pentru câteva săptămâni în reparaţiie la „Chirurgie reparatorie”. Faci interior 101 şi-ţi răspunde sora şefă, care-i ca un frate, că-mi ia temperatura şi ţigările de trei ori pe zi şi-ţi spune ea cum să aranjezi cu portarul ca să te lase! Că dacă aveam un pic de minte şi ceva mai multă grijă, dacă citeam cu atenţie broşurica aceea cu „Atenţie pietoni” nu ajungeam aici, la spital, să mă împacheteze ca pe mumii. Habar n-ai ce-a mai rămas din mine – zece la sută din ce eram! Doctorul spune că am avut noroc. Norocul ăsta să-l aibe el, că mi-a spus să nu-mi desfac bandajul că mă-mprăştii şi mă livrează la „Articole cu amănuntul!” Şase ore a cusut la mine şi când l-am întrebat care e situaţia, ce şanse am, mi-a răspuns că „nimic nu e veşnic!”

Saveta mea umblă în doliu, zice că “al ei” era mai lung şi mai lat! Şi are dreptate, săraca… că nu mai e „metrajul” meu! Sunt tot numai cofraj. Nici nu ştiu ce am original în mine, că majoritatea sunt din inventarul spitalului. Ce mai, am intrat în reparaţii capitale înainte de termen! Singur Gicuţă m-a recunoscut. Prieten adevărat! E de joi seara aici, c-a stat la umbră şi s-a răcorit cu rachiu de drojdie sub o basculantă de cinci tone! Cum era să-l vadă şoferul? Când a pornit hărăbaia, n-a mai rămas întreagă decât sticla goală! Ghinion! Ce-a mai rămas din Gicuţă abia dacă aşezi într-un cărucior cu patru roţi! I-a spus doctorul că după ce i-o scoate ghipsul îi face cadou un caiet de dictando în care să scrie de o sută de ori pe zi următoarea cimilitură: „Băutura ideală e să fii cu sticla goală”. Şi să se jure că în viaţa lui nu mai bea decât apă! Gicuţă i-a răspuns: „Bine, doctore, apă… sigur că apă, dar în ce s-o pun?” Încolo ce să-ţi povestesc dragă mamă, mamă şi iar mamă? Spital mare, nou: etajul I – din curele de dinam, etajul II – din fierăstraie.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5