Autor: Ioan VASIU

nu ţi-am mai scris de multă vreme mamă
sunt tot aşa de tânăr cum mă ştii
simt uneori cum visul se destramă
în cuibul dimineţilor târzii

pădurile s-au pregătit de nuntă
şi-mi îndulceşte-odihna umbra lor
parcă te văd şi-acum, aşa căruntă
ştergând din ochii mei întâiul nor

amurgul iar îmi bate în fereastră
şi-mi spune că-i atâta de târziu
în fructul ce se coace-n urma noastră
şi-n satele ce încă mă mai ştiu

sălbatec curge anotimpu-n casă
şi greierii-s făloşi că sunt săraci
parcă te văd şi-acum aşa frumosă
îngenunchind prin holdele de maci…