Simon GLASBERG

Scrisoare către Eminescu

Te-am visat acum un an,
dar n-am îndrăznit să-ți scriu…
Mi-am spus să-ncerc azi,
căci mâine poate-i prea târziu…

Îmi pare că nu ți s-a spus:
De-o vreme ești controversat…
Dar pentru mine n-ai apus
și ca mine-s mulți, cum n-ai sperat.

De altfel, controversa e la modă
și este cu atât mai mare,
pe cât ai fost mai scurt la odă,
iar la criticat, mai tare…

Eu nu sânt nici cum ca tine,
sunt doar un biet admirator,
ce a înțeles și încă prea bine 
că ai fost un geniu clar-văzător…

„Ce a fost, va fi” – dictonul vechi,
respiră adânc și-n a ta poezie,
căci lumea este, ce-a mai fost,
lacomă de puteri și bogăție ! 

Și atunci și acum, la index puse,
sunt cinstea, iubirea, omenia,
se luptă religiile sus puse,
să-și schimbe-n lume ierarhia…

Sincer regret, eu aș fi vrut
să-ți scriu că-n lume este mai bine…
Ar însemna însă ca să te mint,
ceea ce nu cred că se cuvine.

Nu coborî Luceafăr blând,
nu-i încă ziua cea potrivită
să ai doar plăcere pe Pământ,
să vezi și lumea izbăvită…

În ceea ce privește ce ai scris,
că morți sunt cei muriți,
pentru mine rămâi nemuritor,
chiar dacă printre umiliți…

Te simt aproape, întotdeauna
când mă așez să scriu un gând
și știu că așa va fi într-una,
până va fi și al meu rând…

De ziua ta, un gând selectat
de respect și frumoasă amintire…
Chiar de-ai greșit cu-adevărat,
rămâi în casa-mi cu iubire…

                                     Haifa, 15.01.2016