Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026
7 de articole
Autor: Simon Glasberglnvitaţie la lectură
Simon GLASBERG Mintea din pilărie Scriitorului Mircea Cărtărescu La un interviu recent dat la o expoziție de carte, un scriitor în vogă, de mare talent spunea ceva ce mă privește în parte… Întrebat fiind dacă după proză, se va mai întoarce la…
Citește mai departe →Autor: Simon Glasberglnvitaţie la lectură
Simon GLASBERG Timpul Ca un mărunțiș, secundarul aruncă clipele rămase, tot mai în urmă și cât ai zice „ai putea să mai stai”, s-au dus din clipe, fără vre-o urmă… Chiar de ai găsit un colț în natură, unde totul îți pare…
Citește mai departe →Autor: Simon Glasberglnvitaţie la lectură
Simon GLASBERG Marelui poet Mihai Eminescu! Noi amândoi… - Post scriptum la scrisoarea din 15.01.2016 - Maestre, mai iartă și de astă dată îndrăzneala mea curată dar naivă, să-ți tulbur adânca liniște, deodată, scriindu-ți din nou o tainică misivă.…
Citește mai departe →Autor: Simon Glasberglnvitaţie la lectură
Simon GLASBERG Scrisoare către Eminescu Te-am visat acum un an, dar n-am îndrăznit să-ți scriu… Mi-am spus să-ncerc azi, căci mâine poate-i prea târziu… Îmi pare că nu ți s-a spus: De-o vreme ești controversat… Dar pentru mine n-ai apus și ca…
Citește mai departe →Autor: Simon Glasberglnvitaţie la lectură
Simon GLASBERG Dreptatea Am pomenit frecvent acest cuvânt și spirit, în versurile mele… De ce? Pentru că instinctiv și rațional, îl consider un parametru de bază ai vieții oamenilor de caracter, alături de libertate, omenie, onestitate, demnitate, bună voință, speranță, credință… Pentru…
Citește mai departe →Autor: Simon Glasberglnvitaţie la lectură
Simon GLASBERG De ce ? Şi în a vieţii iarnă, ca şi în primăvară, revine obsesivă, ba chiar şi cu adopţii, aceeaşi întrebare, doar tot mai amară, ce bântuie repausul înstelat al nopţii. De ce cu unii oameni soarta e nedreaptă iar alţii în…
Citește mai departe →Autor: Simon Glasberglnvitaţie la lectură
Simon GLASBERG Însingurarea De când mă ştiu, nu mi-a plăcut singurătatea. Compătimeam copacul singular, în câmp deschis: n-avea cu cine să împartă vântul, setea, izolarea şi nu putea să înţeleagă că aşa i-a fost prescris. De când mă ştiu, nu mi-a plăcut singurătatea.…
Citește mai departe →