Cu visele-n paradisul tăcerii
Deodată-n văzul zilei am intrat,
Mi-ating privirea de marginea zării
Și lacrima ȋn vers m-a preschimbat
Și simt cum ȋn clipita ce-mi dă viață,
De traversez prin miezul ei real,
Mă duce-n aurita dimineață.
Cât de topită sunt ȋn visu-acesta val !
Ȋncerc senzația acelui timp…
O ! Iar se face cald de-a lungul clipelor
Umbrele străvezii le-adun din anotimp
Și colorez cu dragoste-nceputul lor ;
Și,.. gust din nou dulceața-acelei zile
Și-a zilelor ȋn care -dor- fiind
Cu ruga tremurată ȋn pupile
Strângeai ȋn brațe sunete de-argint…