Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

SE ÎNTREABĂ CERUL

Primit pentru publicare: 25 Oct. 2019
Autor: Lhana ROMA – NOVA
Publicat: 25 Oct. 2019
© Lhana Roma -Nova, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Se întreabă cerul, zi de zi…
De ce, în lume, mor copii?

Oare, dânsul… să nu ştie
cum e să plângi pentru glie?
Poate dânsul a vedea
pământul ce ne durea?

Nu gândeşte cum ar fi
s-aibă în inima-i făclii
de speranţă, nemurire,
când toți solii îţi dau de ştire
prin săbii și foc, topoare,
prin răpire de odoare
cum că ţara vor să îți ieie
şi să-i pună lacăt, cheie,
să te arunce în pustiu
grav rănit şi totuşi viu,
ca să vezi, cu-a ta inimă,
cum că ţară-i sinonimă
cu altarul pângărit
din apus la răsărit
de acei’ ce l-au râvnit?…

Tu, în greaua-ţi agonie,
te întrebi… ce-ar fi să fie
jertfa ta neprihănită,
o iubire infinită
ce-ar ajunge în vârf de munte
şi degrabă să-i înfrunte,
să-i ucidă bob cu bob
pân’ la ultimul neghiob,
ce-ar ajunge în colţ de piatră
şi le-ar stinge focu’ în vatră,
să-i arunce în iad, în smoală,
ca să uite de răscoală
iar din inima-ţi rănită
şi din flinta-ţi ruginită
vei pica un strop de sânge
pe care nu-l pot înfrânge
nici sultani, nici împăraţi
(cât ar fi de îngâmfaţi!)
şi-acel strop va fi îndată
o iubire adevărată
făr’ de mamă, făr’ de tată?…

Va învăţa să gângurească
doar pe limba românească
fiindcă îl duce, cu împrumut,
cucul cel mai de temut
într-un cuib necunoscut
unde el va fi crescut
după legi nicicând prescrise
ce-i vor fi şoptite în vise,
după legi nicicând aflate
de cei ce râvnesc palate!

Astfel… se va ridica,
țara a-și revendica
și va fi de neînvins
de toți cei ce au pretins
o bucată de țărână
dacică și prearomână;
îi va preschimba în cucută
să le fie mai plăcută
celor ce vor mai dori
țara sa… a cotropi,
ură în dânsa a stropi!

Poate cerul să zâmbească
de întrebarea-i nefirească
dar.. de ce n-ar înțelege
că nu poți, roade, culege
de pe țarina română
unde nu-i altă stăpână
decât limba românească,
acea cetină cerească
ce ne încântă zi de zi
visul ce-l vom hărăzi,
singura ce ne exaltă
sufletele laolaltă
și de ce n-ar înțelege
că nu-i leac ca să dezlege
pe Traian de Decebal,
nici în scris și nici verbal?!

Leacuri… sunt a dezlega
pe toți cei ce-ar renega
țara noastră în vreun gând,
și va fi cât de curând,
fără a mai sta la rând!

Se întreabă cerul zi de zi…
De ce, în lume, mor copii?

Dânsului… i-aș da răspuns
că nu e nicicând de-ajuns
jertfa cea neprihănită
pentru țara ta rănită
și nu poți a vindeca
fără a ipoteca
darul tău cel mai de preț
visului cel îndrăzneț,
nu poți șterge cicatrice
fără a-ți crește tectrice
peste inimi sângerânde,
de unire (azi… flămânde!)
într-un singur trup divin…
Să împlinești al tău destin!

De aceea, țara îţi este
înger cu aripi celeste
iar copiii, dacă îți mor,
îi vor fi de ajutor
să-și găsească propriul zbor!
(08.10.2018)