Teodor EPURE
.
.
.
Cerul e limpede ca apa unduitoare,
Viaţa în luptă cu timpul iese-nvingătoare,
Cumpăna zilei se-nclină spre seară,
Ierburile fug din pământ ca o căprioară.
.
Seara,atât de categorică şi uimitoare,
Se lasă ca o zână ocrotitoare,
Stelele dintr-odată pe cer s-au aşezat,
Greierii încep să cânte în aerul curat.
.
Soarele tot mai mult s-a împuţinat,
Seamănă cu o felie de pepene agăţat,
Am întins mâinile spre el dar s-a înnoptat,
Întunericul peste sat s-a lăsat.
.
Măturăresele galactice strâng norii
Să spele cu săpun apele mării,
Luna stranie iese în largul cerului,
Fântânile se-mpotrivesc somnului.
Similare