Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    SEMIZEU

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    SEMIZEU

    Primit pentru publicare: 20 Febr. 2020
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 20 Febr. 2020
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    .

    SEMIZEU

    .

    Privesc ai urmelor cărări
    Ce-n sălcii se afundă,
    Sunt călătorul ștersei zări
    Cotlon în viața-mi scundă.

    A mele plete de răchită
    Asmut o râcă-n plângătoare,
    Tânjesc să-mi cearnă-n a lor sită
    Dojana mea cea trecătoare.

    Trezit-au vântul ramuri valuri
    Purtându-le către apus,
    Și apa rece zbate-n maluri
    Spre infinitul cel răpus.

    La umbra mucedă de Lună
    Sunt adormit de-un vis ciapcin,
    Când doina nopții îmi răsună
    În sânul Cerului să-i vin.

    Mă ține Luna strâns de mână
    Cu-a sale farmece fecioare,
    Un chip frumos, cerat de zână,
    Steclește-n stelele mioare.

    A sale raze ca o trenă
    Se-aștern pe-a luciului de apă,
    Ce pleata salciei perenă
    În sânu-i fraged, veșnic sapă.

    Cuvinte reci, dar veșnic calde
    Șoptește Luna peste mine,
    Voind ca buzele să-și scalde
    Pe fruntea-mi gândurilor pline.

    Coboară Luna mai aproape
    Să strângă-n brațe al meu vis,
    Îi simt mirosul peste pleoape
    Și al tămâiei Paradis.

    Pe chipul aspru și perdaf
    Se scaldă recea-i șoaptă,
    Cu lacrimi neaoșe de praf
    Pe cearcăna-mi necoaptă.

    Fecior de lume, pastoral
    Iar ea, al nopții ort
    Coboară-n somnul pedestral
    Să-i fiu amarnic sort.

    Regala-i somptuoasă vrajă
    Mă vrea al ei, numai al ei
    Să-i șad în Cer și-n noapte strajă
    Alăturea de aștrii grei.

    Să-i fiu o ielă călăuză
    Peste noianul de abis,
    Să-i fiu și mire, dar și muză
    Captiv în veci și-n propriul vis.

    Te du-napoi, crăiasă rece
    Spre naltul tău palat cleștar,
    Căci vremea mea încă mai trece
    De moarte sunt astăzi avar.

    Mai am trăiri încă ascunse
    Și regăsiri de îndurat,
    Nu-s timpurile mele-ajunse
    De-a fi la stele Împărat.

    Minunea vieții încă-i vie
    Vlăjgan mă văd, chiar de nu îs
    N-oi fi ocean… și-n nebunie
    În balta mea sunt vrednic mus.

    Împărăția naltului de Cer
    Pelagră îi, nedumerire
    Nu-i visul căruia stingher
    Aș fi tânjit spre nemurire.

    Dar Luna-n ahtierea-i spume
    Își arborează vârf de faze,
    Trântind cu ciudă peste lume
    Fascicole de frânte raze.

    Își schimbă formă și culoare
    Mărindu-se ca un faun,
    Zdrobind a Cerului strâmtoare
    Cu fulgere ce troncăn sun.

    Paloarea sa, lugubru-i fel
    Trezește norii oneroși,
    Ce ospătează sub măcel
    Cu ploaia lor, pomii pletoși.

    Se pleacă sălcii în osană
    Rugând a înceta potmol,
    Dar Luna-i rece, ca o stană
    Rănită-n sufletul ei gol.

    Prăvale Luna peste mine
    Alunecând prin sălcii dese
    Cu-a sale raze reci și line
    Ce inima voiesc a-mi țese.

    De-a dreapta sus să-i șad mă-nbie
    Căci stelele pe cer rânchează,
    Să facem nuntă-n ani o mie
    Stând temerari în noaptea trează.

    Sub vâsc clădit-am sărutare
    Plângând a mea vinovăție,
    Firav sub vis, precum o floare
    Am plămădit Cerul să fie.

    Din mamă Lună, dar nu stea
    Și tată, straniu Curcubeu
    Ieșit-a fără voia mea
    Crai nou frumos, un Semizeu.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5