Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Sete de albastru
Sete de albastru
Mi-e sete şi dor de senin de albastru, de-o parte infimă de-albastru, atât cât să-mi pot regăsi privirile rătăcite, bolnave şi întrebătoare. Mi-e dor de geana pădurii şi de frunzele care plâng (acolo) şi ele de dor de senin de albastru. Nu lăsa frunzele să se usuce, nici izvorul să se ascundă sub sterpe pământuri. Dacă ţi-aminteşti… apa era rece, sorbită din pumn cu pofta asasinului ce-şi soarbe din inima iubitei tăriile propriei crime. Şi stropii răcoreau arşiţa, strânsă undeva şi uitată de secole nepornite la drum. Sunt un egoist, ba încă şi mai mult, dacă-mi doresc cu poftă de asasin să-mi regăsesc negăsirea, într-o infimă clipire de-albastru. Şi totuşi, setea de-albastru clinteşte din loc ca pe o stâncă pornirea mea în recăutarea negăsirii.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania