Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Sete de albastru

Autor: lnvitaţie la lectură

Sete de albastru

 

 Mi-e sete şi dor de senin
de albastru,
de-o parte infimă
de-albastru,
atât cât să-mi pot regăsi privirile
rătăcite, bolnave şi întrebătoare.
 
Mi-e dor de geana pădurii
şi de frunzele care plâng
(acolo)
şi ele de dor de senin de albastru.
 
Nu lăsa frunzele să se usuce,
nici izvorul să se ascundă
sub sterpe pământuri.
 
Dacă ţi-aminteşti…
apa era rece,
sorbită din pumn
cu pofta asasinului ce-şi soarbe
din inima iubitei
tăriile propriei crime.
 
Şi stropii răcoreau arşiţa,
strânsă undeva şi uitată de secole
nepornite la drum.
        
Sunt un egoist,
ba încă şi mai mult,
dacă-mi doresc cu poftă de asasin
să-mi regăsesc negăsirea,
într-o infimă clipire
de-albastru.
 
Şi totuşi,
setea de-albastru
clinteşte din loc ca pe o stâncă
pornirea mea
în recăutarea
negăsirii.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare