Sfârșitul nu s-a terminat

muntele și bradul ne-au fost martori
când zideam seninul cu ochi albaștri
și norii îi fugăream cu privirile aprinse
când ritmul din piepturi vuia în ecouri
până și stropii din lacrimile ce curgeau
ca ploaia printre brădetul din desiș
înnodau viorile simțurilor arcuite
și din dor
lumea era doar a noastră

am călcat mărăcinii în picioare
cu ramuri de măslini ne încoronam
și lauri viitorului îi așezam
înverzit cu frunze de stejar

acum
mă-nfurii, acuz și blestem
și gândind, apoi, îmi cer iertare
iertare doar, atât vreau
sfârșitul nu s-a terminat

căci noaptea se așează a pustiu
cu negre lacrimi din munții răscoliți
până unde, până când
sfârșitul se va termina

spumegă dorul și aștept
calmantul seninului ancestral
să sfarme toiul nopții
aștept, nu mai pot să aștept
până unde, până când
sfârșitul se va termina

și, poate, nu știi
brazii murmură și așteaptă
secetă în râul de lacrimi

strugurii viilor să vor coace
și pâinea din vatră
nu va mai fi gustoasă
până unde, până când
sfârșitul se va termina

sneterminat-