ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Avem cu ce, dar n-avem cu cine

Primit pentru publicare: 04 Dec. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 04 Dec. 2018
Redactor șef: Dorina RODU

În revista Hyperion, ultimul număr, un poet, cel care-o conduce, cum îi stă în obicei, printre altele, se leagă de un confrate al său (Cine tulbură somnul poetului?), care și acesta e valoros, poate mai tare ca el, precum că își caută proveniența în rădăcinile eminesciene. Ce e rău în asta? E întinarea memorie Poetului Eminescu cu această încercare? Cu toții avem strămoși comuni. Stră-strănepoții noștri vor fi urmașii stră-strămoșilor noștri! Și tot acest poet, care e și scriitor, mereu încearcă să pună tușe pe ceva ce nu-i dă bine, fiindcă el însăși este un factor  determinant în spațiul cultural local. Mai amintește dumnealui, mai de curând, luând o atitudine severă, aceasta pe bune, față de neglijența instituțiilor statului privind protejarea bunurilor din Patrimoniul Cultural Național, respectiv, și cu accente îndreptățite, starea jalnică a statuilor și monumentelor istorice – imobile –, care țin de memoria unor mari personalități ridicate din aceste locuri botoșănene. Numai că, acest dat din coate, nu prea ține, cel puțin din două motive. Unul, că și Domnia sa a fost și a luat leafă serioasă de la o instituție de cultură (acum ia pensie din două părți) și, deci, ar fi putut să miște serios lucrurile din loc pe ceea ce critică. Pe deasupra mai e și un ONG, cu care se mișcă în mediul cultural local. Îmi permit să zic, constatări ale celor din jur pe problema în discuție, contribuția e nulă. Doi, problema bustului amplasat pe fațada imobilului existent pe fosta proprietate Eminovici (unde s-a născut Mihai Eminescu), care, zice el, că-l reprezintă pe Eminescu, aici, să pot răscoli multe și neavenite comentarii: cine l-a creat, ce trăsături comune are cu profilul Marelui Poet, cine l-a finanțat, cine l-a donat și cui a fost donat, cine îl întreține și îl protejează?
Eu cred că e bine să mai purcedem și altfel, să ne unim forțele pentru a determina administrația locală să ne pună în valoare zestrea culturală, o șansă rară pentru contemporani, iar dumnealui, poetul, vajnicul cerber, să încerce să recupereze prin a face ceea ce nu a făcut când trebuia s-o facă.
Botoșaniul, de mult trebuia să intre într-un circuit turistic adecvat! Avem cu ce, dar nu n-avem cu cine!