Primit pentru publicare: 05 oct.2015
Autor:  Ion ISTRATE
Publicat: 05 oct.2015

Şfichiul zilei

`napoi la şfichi

Mai zilele trecute, am fost şfichiuit zdravăn  de un vrednic colaborator al nostru, Ion N. Oprea, care, de altminteri, este şi Membru Fondator de Onoare, titlul pe care l-a râvnit şi dobândit pentru contribuţia Domniei sale la emanciparea revistei Luceafărul (Bt). Deci, o preocupare justificată a  Domniei sale pentru soarta publicaţiei şi a celor care ostenesc pentru o evoluţie plină de acţiune a  acestui mijloc de exprimare  (http://www.luceafarul.net/sfichiul-lui-ion-istrate-in-gura-copiilor-adevarul-raspunsurilor) . Pe bună dreptate, maestre!… am meritat şfichiul Dvs.

Dar, vin eu, acum, şi zic: şfichiurile mele, cele din scris descifrate, nu aveau o ţintă concretă şi consecventă, ci una ciupită de `ici sau de `acolo: ba din articolele publiciştilor din Luceafărul, ba din presa online locală sau din cotidiene întâmplări, dar toate elocvente şi necesare ca atitudine spre îndreptarea lucrurilor. Ca urmare, ele (şfichiurile zilei ) s-au transformat în bumerang, usturătura fiindu-mi mare! Mare, pentru că `napoi când se întorceau erau un fel de bici. Aşă că, un harapnic de la ANAF, şi un bici de la onor Primăria noastră, şi un bici de la intelectualii de la Cultură, şi încă unul de la noua Poliţie a monumentelor, şi mai unul de la prietenii parlamentari şi, sigur, adăug(esc) şi cele neprevăzute împrejurări neplăcute, triste de tragice, din locul baştinei mele, din vara de-abia  trecută, unde unii răufăcătorii, criminalii, şi-au făcut de cap.

Aşa stând lucrurile, voi fi prudent cu şfichiul zilei, ţinta să fie mai bine percepută, adică să fie nimerită din prima zmuncitură de  harapnic, o azvârlire cu urme lămuritoare, pentru a nu mai avea parte de beneficiul bumerangului. Nu vreau să mai recuperez şfichiul!

Oricât mă voi strădui, nu va fi şfichiul zilei aşa finuţ, aspru de inteligent, precum al Florentinei Toniţa (stiri.botosani.ro), aşa de sever, sever de brut, cum e al Gabrielei Erdic sau al lui Sergiu Bălăşcău (botosaneanul.ro) şi aşa de năprasnic, dur de intransigent, cum e cel a lui Ioan Rotundu (jurnalulbtd.ro).

Dar, ce sunt toate astea? Sunt frămâmtări pline de îngrijorare, ca efect al unei lumi întoarsă parcă pe dos. E nevoie de civism şi puţini, acum, în contextul actual, au curajul să contribuie la amplificarea aceastei atitudini.
Nu de mult, în holul redacţiei noastre, discutam cu o renumită profesoară de ştiinţe sociale despre anumite nepotriviri din mediul social actual şi, foarte evidente, în cel şcolar. La un moment dat, doi controlori neavizaţi dau buzna şi… revista la control!… din ce partid faceţi parte? (mă întreabă unul). Din niciunul… dar, are importanţă? (le zic). … Profesoara, interlocuitorul ad hoc, pleacă! Mă sună la câteva zile şi cu sfială cere lămuriri: Aţi păţit ceva? … dar, nu trebuia să spuneţi că nu sunteţi membrul vreunui partid… că o să vedeţi cât de des vor veni în control… şi altele…
Asta a fost şi a trecut!

Şi atunci, cum să stai fără bici şi fără şfichi?
`napoi la şfichi!.. îmi zic.
Iar voi, cei curajoşi, din civism pentru cetăţeni, şfichiuiţi!… Vă rog!