Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Și dacă era Eliza?

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Și dacă era Eliza?

    Primit pentru publicare: 18 Febr. 2020
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 19 Febr. 2020
    © Nicolae Cornescian© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


     

    Și dacă era Eliza?

    Seară de seară, o femeie străină
    mă vizitează la aceeași oră.
    Sună la ușă și mă întreabă dacă nu o cunosc.

    Nu, doamnă,
    îi răspund gentil.
    Chiar dacă nu știu cine sunteți
    și chiar de vă întâlnesc regulat,
    până n-ați apărut săptămâna trecută
    pentru prima dată în viața mea,
    jur că nu v-am văzut niciodată până atunci.

    Însă ea nu mă crede.
    Nici când îi spun că nu sunt
    cel care crede ea că sunt
    și nici când o conving că altcineva e
    cel cu care mă confundă
    când insistă să-i spun
    cine cred uneori că e ea.
    Să-i spun orice.
    Doar să se știe prezentă.

    … că nu-i așa, dom’ le?
    Nu-i așa că și eu trebuie să fiu cineva?

    Poate că ești Eliza,
    îi ofer o umbră de speranță și o invit înăuntru.
    Pentru prima dată de când apăruse aici.

    Și dacă nu sunt cea care presupui
    că-ți amintești că era tocmai așa
    cum continui să crezi că era?

    Sigur, cedez. Sigur că s-ar putea să nu am dreptate.
    Însă, cât timp ești aici, nu cred că pot să-mi închipui
    tot ce privesc deja. Indiferent de statutul tău social,
    de situație materială, vârstă, înălțime, greutate, talie
    și alte cele.

    Și dacă nu sunt Eliza,
    crezi că aș putea să fiu altcineva?

    Tot ce se poate, doamnă! Tot ce se poate
    și chiar și ce nu se poate închipui
    în anumite circumstanțe. Cum ar fi chiar și ceea ce
    face parte din realitatea mea:
    faptul că nu am apă de mai bine de-un an.
    Și nici cer nu mai am undeva deasupra,
    iar tu vii aici și mă întrebi cine ești.
    Mai ales, mereu la aceeași oră,
    când respir doar pentru că învăț
    să degresez albastrul țâșnind din adâncuri.
    Acest abstract ce devine ceva clar și aproape palpabil.
    Mă menține viu. Pricepi?

    Poate că pricep, se confesează
    și-mi promite că va reveni și mâine,
    dacă îmi voi închipui tot ce se poate aminti
    până când nu voi afla cine e ea
    și cine e cel care bănuiește uneori că aș putea să fiu eu.
    Zi de zi, la 18:08. Când o invit înăuntru,
    presimțind că e tocmai Eliza.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5