De mai bine de trei decenii, asistăm impasibili la un asediu neîntrerupt și fără precedent asupra limbii române. Tot soiul de semianalfabeți și agramați notorii, de la simplul băgător de seamă până la ministru, promovați cu insistență de mass-media, sunt luați drept modele și lansează dezinvolt aberații lexicale în serie, schilodind în fiecare zi acest grai. Înseși televiziunile (mai ales), radiourile și tabloidele folosesc și impun un limbaj pervertit și chiar grobian, în care din ce în ce mai mulți vorbitori și condeieri de ocazie se complac și se regăsesc. În ciuda câtorva voci singulare care au făcut scut în jurul limbii materne, fenomenul ia zilnic amploare și, ce-i mai grav, a ajuns să fie asimilat cu normalitatea.

Pot fi identificate cel puțin șapte direcții concertate de agresare a limbii române:

1. Invazia necontrolată a englezismelor. Exemple, cu nemiluita: brand (marcă de produs), feeling (sentiment, simțire), parking (parcare), banking (operațiuni bancare), casting (selectare a actorilor pentru un spectacol sau film), catering (serviciu de asigurare a mâncării), shopping (cumpărături), planning (planificare), cool (extraordinar, grozav), trend (tendință), trendy (sofisticat), hair stylist (frizer, coafor), make-up artist (cosmetician), designer (specialist în estetica produselor industriale), fashion stylist (creator de modă), O.K./OK (de acord, foarte bine, în regulă), workshop (grup de lucru), breakfast (mic-dejun), show (spectacol de varietăți), one-man show (spectacol susținut de un singur artist), stand-up comedy (recital individual de umor), top (parte superioară), hit (șlagăr), summit (întâlnire politică la cel mai înalt nivel), fine (drăguț) – deși exista deja fain –, weekend (sfârșit de săptămână), come-back (reluarea unei activități sau revenirea unei vedete), device (dispozitiv tehnic), selfie (autoportret fotografic digital), background (fundal), underground (în afara circuitului obișnuit), backup (copie sau variantă de rezervă), desktop (imagine care apare la deschiderea calculatorului), laptop (computer personal), business (afacere), party (petrecere), bestseller (mare succes de librărie), IT (tehnologia informației), management (activitate de conducere), manager (conducător al unei firme sau instituții), assistant manager (secretară), job (serviciu, slujbă), print (listare), smartphone (telefon mobil multifuncțional), cool (extraordinar, grozav), meeting (întrunire publică) – deși miting era deja intrat în uz –, piercing (introducere a unor obiecte decorative în piele), peeling (descuamare, exfoliere), lifting (chirurgie estetică pentru eliminarea ridurilor), update (actualizare), bye! (la revedere!, pa!), looser (fraier, perdant), girl (fată, dansatoare dintr-un corp de balet), R.I.P./RIP (odihnească-se în pace!), jogging (alergare ușoară), music-hall (spectacol de fantezie pe fond muzical), editor (redactor), must (obligatoriu), sexy (calitatea unei persoane atrăgătoare, cu farmec), sex-appeal (atracție pentru sexul opus, farmec), search (căutare de informații), board (comisie, comitet), goalkeeper (portar la fotbal), download (descărcare de date), feedback (retroacțiune sau conexiune inversă), challenge (competiție sportivă dotată cu un trofeu transmisibil), fuck! (fir-ar să fie!, la dracu’!), Halloween (sărbătoarea tuturor sfinților), look (înfățișare, aspect), boss (șef), V.I.P./VIP (persoană foarte importantă), check (verificare), wow! (exclamație care exprimă mirarea, surprinderea sau admirația) etc. Am insistat asupra exemplelor (care, oricum, reprezintă doar o parte din vocabularul englezit) pentru a ilustra proporțiile importului de termeni din această limbă – unii justificați, în special de progresul tehnic (și normați ca atare în dicționare), alții preluați fără niciun discernământ, ca să nu spun de-a dreptul prostește.
2. Excesul aleatoriu de neologisme. Exemple: anvizajare (luare în considerare), implementare (punere în practică), locație (loc) – deși sensul de bază este închiriere –, focusare (concentrare, focalizare), achiesare (acceptare, consimțire), determinat (decis, hotărât), mentenanță (întreținerea și reparația unui sistem tehnic), oportunitate (ocazie, prilej), submisiv (în mod supus, cu umilință), expectați(un)e (așteptare, expectativă), interviu (discuție în vederea angajării), antamare (începere sau deschidere a unei discuții ori a unui proces), aplicare (depunere a unei cereri), accesare (apelare de date sau informații), monitorizare (supraveghere), cash (bani lichizi, în numerar) etc. Și aici, nevoia stupidă de prețiozitate gratuită prevalează în fața firescului exprimării.
3. Jargoanele de bulevard, ca să nu spun de mahala. Exemple: super (cu variantele augmentative super tare, super bun etc.), bestial (fenomenal), fabulos (fantastic), de comă (nemaipomenit), demențial (extraordinar), mortal (formidabil), epic (excepțional) – toate utilizate pentru tot soiul de fleacuri –, barosan (mare, om influent), bengos (grozav) caraliu (polițist), beton (extrem de atrăgător), șase! (atenție!), lovele (bani), biștari (bani), țoale (haine), patetic (jalnic, deplorabil), mahăr (om important), puriu (om bătrân), babac (tată), marfă (formidabil), biclă (bicicletă), penal (nesuferit), dumă (minciună, glumă proastă), balcoane (sâni), cult (valoros), frate! (apelativ obsesiv între băieți), fată! (apelativ obsedant între tinere), a o arde (a petrece timpul), nașpa (rău, urât), abureală (păcăleală, minciună) etc. Pentru adolescenți, mai ales, acești termeni au devenit o modalitate aproape obligatorie de legitimare în anturaj.
4. Diminutivele puerile, folosite cu obstinație. Exemple: mâncărică, ciorbică/ciorbiță, fripturică, sărmăluțe, chifteluțe, cârnăciori, mămăliguță, aripioare, tocăniță, brânzică, ciupercuțe, cartofiori, roșioare, prăjiturică, pâinică, plăcințică, gogoșele, sălățică, lăptic, bombonică, apică/apișoară, bisericuță, trebușoară, suculeț, mașinuță, omuleț, căsuță, miresică, ginerică, nășică, cesuleț, floricele, costumaș, flaneluță, cămășuță, rochiță, pantofiori, săndăluțe, papucei, ciorăpei, anișori, burtică, prosopel, sacoșică, cărduleț, bonuleț, facturică, îngeraș, minuțel, dosărel, hârtiuță, scumpel/scumpică, frumușel/frumușică, păpușică, frățior, surioară, pupic(i)/pup, iubițel/iubițică, drăguțel/drăguțică, băiță, bănuți, gemuleț etc. Din dorința de a fi simpatici sau afectuoși, acești vorbitori nesocotiți sfârșesc prin a deveni obositori și penibili.
5. Trunchierile, adeseori penibile, ale cuvintelor. Exemple: cardio (cardiologie), mag (magnetofon), cas (casetofon), aero (aeronautică), circă (circumscripție), filo (filologie), mate (matematică), grădi (grădiniță), info (informatică, informație), prof/ă (profesor/profesoară), foto (fotografie), rezi (rezidențiat), tehno (tehnologie), balon (balonzaid), hidro (hidrologie), dirig/ă (diriginte/dirigintă), expo (expoziție), supra (supracontrol), bio (biologie), sax (saxofon), auto (automobil), taxi (taximetru), eco (ecologie), net (Internet), zoo (zoologie), buni (bunică), geo (geografie), bac (bacalaureat), șme (șmecher) etc. Chiar dacă unele dintre aceste cuvinte au intrat în dicționare, folosirea lor denotă, dincolo de comoditate și superficialitate, o doză vizibilă de infantilism.
6. Abrevierile utilizate în mesaje transmise prin rețelele de socializare. Exemple: fb (Facebook), mess (Messenger), ms (mulțumesc!), lol (râd), dc (de ce?), vb (mai vorbim), k (ca, că, de acord, în regulă), bv (bravo!), bn (bine), pc (calculator), brb (revin imediat), su (somn ușor!), nb (noapte bună!), npc (n-ai pentru ce), mn (mine), tn (tine), d (de), dn (din), sal (salut!), lma (la mulți ani!), bl (blog), vz (vezi), omg (o, Doamne!), tr (tare), cf (ce faci?), cv (ce vrei?, ceva), cz (ce zici?), cj (ce joci?), cp (cu plăcere), np (nicio problemă), im (imediat), dnd (nu deranja!), sp (spune), aj (ajutor), pn (pană), u (tu), nope (nu) – halal prescurtare! etc. Trecând peste ușurința comunicării, aceste barbarisme alterează, prin intrarea în uz, puritatea și frumusețea nativă a limbii române.
7. Greșelile frecvente de exprimare verbală sau în scris. Exemplele ar putea umple pagini întregi, mai ales că au făcut în repetate rânduri obiectul lucrărilor și rubricilor de specialitate, de aceea nu le mai înșir.

Amploarea acestui sacrilegiu nu mai poate fi stopată prin demersuri individuale; e nevoie urgentă de o legislație fermă care să protejeze limba de ofensiva conjugată a arbitrarului, dezinteresului, snobismului, inculturii și prostului-gust.

Sfânta limbă română, leagănul și călăuza prin veacuri ale acestui neam, e pusă cu spatele la zid în fața tirului încrucișat al acestor plutoane de execuție.

Florin Bălănescu