Albul zăpezii tânjește culoare –
Răsar ghiocei… și-apoi viorele…
Ramuri de corn… odată cu ele…
Adună lumină în fiece floare.
Frig și căldură…zăpadă și flori…
Vechiul și noul… surâd la hotar –
Aș da primăverii și iernii în dar,
Șnururi simbol… în două culori.
Să poarte cu ele… în lumi fără timp,
Alb fără pată și roșu curat –
Iarna va spune… ” Eu am plecat!”…
Iar noi… vom trăi un nou anotimp.
Adună… albul… în el… puritate…
Iar roșul… setea de viață sub cer –
Ce-i mărțișorul?… Speranță… mister…
Un dram de lumină-n trăirile toate…
Iernii să-i fie căldură în gheață…
Iar primăvara… norocul să-și știe –
Micuțul simbol… la toți să ne fie,
Dar pentru suflet, dar pentru viață.
Să știm dărui credință…iubire…
Să știm sensul bun… spunând… MULȚUMESC !
În darul fragil… simboluri trăiesc…
În roșu și alb… și-n doar… două fire…
În nou anotimp, cu drag și cu dor,
Vom ști retrăi iubirea de soare,
Iubirea de tot ce-nseamnă o floare…
Și simbolul strâns… într-un… mărțișor.
– 21 februarie 2021 –
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania