Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Slavă ție, Eminescu! Slavă vouă, cadrelor didactice care-l prețuiți pe Eminescu!

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Slavă ție, Eminescu!
Slavă vouă, cadrelor didactice care-l prețuiți pe Eminescu!

Primit pentru publicare: 15 Ian. 2020
Autor: Dorina RODU, secretar redacție – Revista Luceafărul
Foto: Agata
Publicat: 15 Ian. 2020
© Dorina Rodu, ©Agata ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

,,Slavă ție, Eminescu!
Slavă vouă, cadrelor didactice care-l prețuiți pe Eminescu!”
(Ion Istrate)

Astăzi, 15 ianuarie 2020, se împlinesc 170 de ani de la nașterea marelui poet național Mihai Eminescu. În această zi fiecare român, care-și stimează și prețuiesc tradițiile, istoria și patria își îndreaptă un gând către meleagul natal și opera Luceafărului românesc. 

Aceste deprinderi le învață fiecare în parte, mai întâi, din sânul familiei (sau cel puțin așa ar fi de bun simț), căci familia este celula societății, este pilonul de bază al unei societăți, este factorul principal de formarea omului și al unei lumi sănătoase, care trebuie să-și respectă strămoșii, valorile moștenite, cât și importanța fără egal, căci fără ei, cel mai probabil, nu ar exista nici importanța istoriei, literaturii, artelor ș.a., care șlefuiește, uneori latent, alteori impetuos, caracterul, valoarea și prețuirea celor care fac parte din tinerele generații. Mai apoi școala, alt factor de formare a omului, de la învățătorii care pun stiloul în mâna elevului, care ghidează generații la rând spre a duce și ei la rândul lor și în modul lor unic, mai departe cutumele străbune, importanța lor și pe cei care le-au respectat, iubit și îmbogățit. Vine apoi rolul profesorilor, care la rândul lor cu un har aparte, cu răbdare învață, ascultă și cizelează toate deprinderile pe care le-au acumulat învățăceii în anii școlii primare. La școală, aici,  se dau și sfaturi cu care se încearcă să-i îndrume pe fiecare în parte către evoluția noului val ciclic al vieții, dar cel mai important, neuitându-și rădăcinile pe care s-au clădit atâția vlăstari valoroși ai plaiurilor natale: pe Mihai Eminescu, pe Nicolae Iorga, pe George Enescu, pe Ștefan Luchian ș.a., pe aceștia fără de care Botoșaniul, România nu ar mai fi poemul filozofic suprem, căci datorită și lor istoria literară, învățătura, cutumele, tradițiile, istoria în sine nu a fost uitată și, poate mai important, continuitatea ei a fost asigurată de către acești ancestrali iluminați și nu numai.

Așadar, „Slavă vouă, cadrelor didactice care-l prețuiți pe Eminescu!” (Ion Istrate), Vivant professores!, căci unii dintre voi sunteți maeștri prin dăruirea celor mici, ucenicilor, adevăratele învățături fără de care generațiile viitoare nu și-ar putea dezvolta potențialul într-o societate ciuntită, cu jumătăți de măsură. Astfel de învățători, de profesori am avut norocul să întâlnesc și eu, e drept rar, dar încă există! Pentru noi, cei care prețuim adevăratele valorile tradiționale, pe care nu le tratăm cu superficialitate, căci altfel ar fi o ofensă adusă, mai întâi de toate, nouă ca oameni, ca nație, cât și celor care au făcut ca istoria, literatura, glia… România să conteze, să aibă ceva de spus la marea masă rotundă a întregii lumi.

În această zi importantă două învățătoare cu un suflet deschis către importanța cunoașterii valorilor locale, județene de către micii ucenici, nu doar pentru perpetuarea importanței personalităților marcante din spațiul botoșănean, ci și pentru dovedirea valorii și, de ce nu, a binecuvântării că sunt și ei la rândul lor botoșăneni, astfel îmbrățișând rădăcinile, ADN-ul botoșănean încărcat cu energii extraordinare și unice. Aceste două doamne, Dănilă Florentina și Chelariu Marilena, sunt cadre didactice cu care județul nostru se mândrește! Astăzi Domniile lor au dovedit, încă o dată, că prețuirea și cunoașterea de către tinerele generații a personalităților de mare anvergură și a operelor lor inestimabile e importantă, necesară și îndatoritoriu. Sub cerul senin al Botoșaniului, în ziua dedicată Geniului Mihai Eminescu, mângâindu-și învățăceii, acest grup minunat al unei entități școlare de elită – Colegiul Pedagogic Nicoalae Iorga – au vizitat Expoziția Muzeală „Scriitori Botoșăneni” , locul nașterii poetului Mihai Eminescu din Centrul Istoric al Botoșanilor,  vizită care a impresionat mulțimea vizitatorilor! Adunându-i pe micuți în grădina lui Eminescu, cele două doamne au reușit să le facă cunoștință cu oamenii excepționali, care au fost cândva pe acest meleag, și, aici, uitarea nu își are locul. Acesta este unul dintre modalitățile în care educația, în adevăratul sens al cuvântului, se împletește cu prețuirea și, așa,  șlefuiesc împreună viitori tineri aplecați cu respect spre amintirea și reamintirea peste ani și ani a valorilor naționale, a istoriei adevărate și a prețuirii sevei rădăcinilor strămoșești.

Educarea și cizelarea viitoarelor vlăstare de către astfel de învățători și profesori este esențială în această societate, în această lume, care, treptat, pune mai mult preț pe nonvalori – neadecvate simțiri, și în care cantitatea contează mult mai mult decât calitatea.
Cinste și ferice de astfel de pedagogi!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.579 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. Ciprian Antoche spune:

    Copii fiind și călcând cu talpa tinereții pe aceleași locuri unde și-a umblat pașii Cel Nepereche al Țării Mamă, îndrumați frumos spre aflarea cunoașterii de către dascăli cu suflet pentru respectarea valorilor naționale, nu pot decât a fi ferice că rădăcina botoșăneană face parte și din propria lor genă locală ce au datoria sfântă de a o duce mai departe.

    Ce poate fi mai sfânt ca și prunc botoșănean decât a fi urmaș de loc, trup și sânge natal al lui Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian, Băncilă, Antipa, Blecher, Onicescu, Avramescu ori Negreanu… (rog a fi scuzat oprindu-mă din enumerat, căci și ceilalți botoșăneni, mulți și respectabili, din domenii și ramuri ce au contribuit la bunul mers al țării, își merită locul în cinstea naltului de țară).

    Și cum să nu fii mândru de dascălii tăi ce îți împărtășesc din frumosul trecut presărat cu oameni ai geniului și care te poartă cu respect prin locurile unde au umblat fiecare nu ca să se mândrească cu oamenii locului, ci pentru a planta cu drag și onoare sămânța de a duce mai departe și de ce nu, a depăși prin renaștere și continuitate fiorul frumos al genialității botoșănene, genialitate ce Botoșaniul a predat-o țării și lumii spre a se folosi de ea la trebuință?

    Cinste dascălilor ce știu a-și educa tinerele speranțe ale viitorului în frumosul respect față de înaintași, cinste celor ce au clădit un Muzeu al personalităților literare botoșănene chiar pe locul nașterii poetului de țară Eminescu, cinste celor ce scriu și vorbesc despre astfel de evenimente ce dau speranța că țara va rămâne pe mâini bune!

    Un deosebit respect tuturor, unul câștigat prin merit!

  2. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Am lecturat cu multa atentie si placere atat articolul, cat si comentariul anterior! Felicitari sincere!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5