Volumul de poeme în vers liber al poetei Simina Maria Tofan, intitulat, surprinzător “Scriu Soare pe pereți “, apărut la Editura Bifrost, București, 2023, ne dezvăluie dorința eului de a fi scăldat de lumină, iubire. Un dor  îi frisoneaăz sufletul de ducă și călătorie:
“Am o valiză cu soare plină
L-am dezlipit de pe cer
Și l-am ascuns bine în valiză
Să nu știe nimeni că-i al meu “
( Scriu Soare pe pereți )
Ceva pictural emană versurile acestui poem în care sufletul călător poposește prin case străine precum umbrele ne despărțite de persoană. De aici se desprinde faptul că dacă nu ar fi întuneric nu am cunoaște lumina.Alternanța aceasta echilibrează sistemul cunoașterii și trăirii sinelui în fața “bătăilor inimii “(Răsărit.)
Pentru a comunica o emoție ca stimul intern, sufletul,  ca esență imaterială nu găsește alte soluții decât acela ale vieții poetei imediate, de unde răsare iarăși cronologia “Dansului celest “, a dorințelor a două trupuri  înfierbântate:
“ Minutele transpiră sub trupurile
noastre înfierbântate,
prinse într-un dans celest în care
ne armonizăm  carnea până la contopire
Fiecare secundă își trage sufletul
între două bătăi de inimă fuzionate”
(Dans celest. )
Spre a comunca o emoție tulbure, sufletul de femeie  se vizează fata motgana într-o poziție a unei idei de fertilitate  pe când autoarea “cutreeră de nebună deșerturi și luna  “, în urma acestei imagini își pune o întrebare retorică cu care conchide  esențialmente poemul “Fata morgana :
“Cine știe, poate ne vom mai regăsi pe Pământ
dacă ne-a fost dat să fim
Dacă nu, rămâi cu bine,
nu înceta să-ți cauți până
la ultimile resurse drumul către tine
Doar el te-ar putea cândva,
cumva, aduce din nou la mine. “
Poezia aceasta tangențiază cu filosofia, originea ei stă într-o afectivitate tulburată de sângele fierbinte, rânduită într-o erotica prelungă, o schiță, o idilă. Ele au o universalitate de vârstă nu arhaică, ci de dorinți orânduite în ritualuri și mânată de cicluri de cronologie prin inițieri și închise în tăieturile puse pe nopți și dimineți.
Personificarea soarelui convoacă întregul simț al poetei soarele se aprinde de pasiune pentru mare:
“Și-l dedică  zbor de pescăruși
ce poartă note muzicale pe aripi“
( Pentru totdeauna)
Libertatea erotica și afectul încordat  aduc imaginația la forme paroxistice, instigâmd simțurile să viseze:
“Cu sufletul oboist de nopți albe
naufragiate în largul zenitului
Îmi caut febril surâsul pustie
Surâsul pe care mi l-ai înstrăinat
( Drumj fără întoarcere)
Erotică e și descrierea  unui război asimetric, întreprinsă cu spirit de conflict cu sieși, însă de încheiere îndrăgostită, conformă și aceasta cu inițierea în secretul unei lumi a cărei lege, sugerată mereu, e libertatea instinctelor.
Poemele fluvii, visează oceanul cu sentimente, tonalitățile sunt de romanță, și poeta nu ezită să se întoarcă la notele de jurnal sentimental, uneori erotic, cu simbol de atingere corporală, și tactilă.
Simina Maria Tofan este o poetă din tânăra generație, de luat în seamă, 

Al.Florin Țene