Trăim într-o lume strâmbă,frivolă și murdară –
De-ncerci să fii corect,sar mulți și te înjură –
Cinstitul sărăcește , e singur și îndură –
Normalul mult visat e copie vulgară .
Boierii vremii noastre n-au carte de citire ,
Purtând,sub titluri grele,cultură de doi bani –
Se ia în râs trecutul clădit în mii de ani ,
Cu lacrimi false morții sunt plânși în cimitire .
Perverșii sunt exemplu , vulgaritatea-i artă –
Metaforele lumii se nasc din sex și drog –
Patriotismu-i sterp ,gândul curat olog …
Cum ne mai rabdă DOMNUL să existăm pe hartă ?
Promisiuni deșarte intoxică ziare –
Politica-i din fașă , și hoață și murdară –
Prezentul ”democratic” omoară neam și țară ,
Sub legi și ordonanțe aiurea și hilare.
Mai sunt români în lume ce pot struni destine –
Aici,la noi acasă,tot alții ne conduc –
Cu românească vrere stăm sub străin papuc
Și-n răul ce sporește votăm că ne e bine .
Ce s-a ales de neamul puternic și cinstit ?
Unde-s românii harnici și mândri și școliți ?
Creștinii unde-s oare și unde cei cinstiți ?
Păcatul cui îl tragem și cine-i pedepsit ?
De încă mai suntem și încă mai gândim
Și mai avem sub cer un grai și un hotar ,
Să înțelegem bine , sub românescul har
Avem loc sfânt în lume în care să trăim .
De-om ști deschide ochii și mintea spre lumină ,
Să nu fim neam de slugi , să n-avem hoți în frunte ,
Vor sta străinii lumii sfioși să ne asculte ,
Vor respecta poporul ce-a renăscut din tină .
De gândul mi-i utopic,ne-om stinge-ncet, încet …
Străinii răscoli-vor ungher după ungher –
Un neam azi încă viu va fi uitat sub cer –
Puternicii planetei ne-or cotropi discret .
Vor cumpăra pământul și muntele și marea –
La Sarmizegetusa nu vor mai fi români –
Carpații vor uita de cerbi și urși și stâni ,
În Delta fără viață va crește-ncet uitarea .
Ce vor dicta străinii,vom învăța la școală –
Trecutul nostru tot va fi ascuns sub plug –
Vom fi , în lumea mare ,doar buni de pus la jug –
Pentru români ,cămara ,va fi de-a pururi goală .
Câți mai gândesc normal sub cerul românesc ?
Și purul adevăr ,cine îl simte tot ?
Să se privească-n ochi , românii cum mai pot ?
Și cei curați în suflet cum oare mai trăiesc ?
Cât nu e prea târziu,români,luptați cu răul !
Aveți încă puterea să ridicați grumazul !
Urmașilor de neam le vor crăpa obrazul
De-n loc de ROMÂNIE vor moșteni doar hăul .
Rămâne doar credința în bunul DUMNEZEU ?
Îl rog să aibă milă de neamul românesc ! …
Umil supus al slovei,am scris și iscălesc ,
Cu sufletul și gândul și mintea ce am eu .
(- după o poezie scrisă în 2004 -)
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania