Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
STAU CÂTEODATĂ ŞI MĂ MINUNEZ
STAU CÂTEODATĂ ŞI MĂ MINUNEZ
Stau câteodată şi mă minunez
De ce sub tâmplele-ncărunţite-mi cresc zăpezi,
De ce îngerii din cer s-aud cântând
Şi-n mine creşte un dor atât de-adânc?
Vocea lor duioasă de căprioară
Îmi şopteşte în fiecare seară,
Că în ziua de mâine îmi va fi mai bine
Pentru că a doua zi e tot mâine.
Dar viaţa mea n-a fost o întâmplare,
Mi-am ales mereu câte o cărare,
Şi tot am calculat când îmi va fi mai bine,
Căci ce-a fost,am ascuns totul în mine.
Cu tâmpla sfărâmată de un cuvânt frumos,
Petale din grădina cerului am cules,
Şi în liniştea nocturnă proslăvesc
Tot ce e mai scump pe acest pământ românesc.
Acum,încerc să-mi desluşesc tainele vieţii,
Să mă bucur de roua dimineţii,
Să păstrez iubirea de vatra strămoşească,
Steaua mea între stele cea mai luminoasă.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania