Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026
Stea
- Necruțător și rece e colindul
- Sorocului dat sufletului meu
- Când de o vreme relele-l ochindu-l
- Îmi pare că-n ființă nu-mi sunt eu.
- .
- Și viața-mi toată în alcătuire,
- Pe care-o cârmui în confuz mister,
- Lipsită-mi pare de desăvârșire
- Încât eu n-am tendință să mai sper.
- .
- Și răului îi satisfac deliciul
- Când zbuciumându-mă nu reușesc
- Din viața mea să exilez supliciul
- Ce îmi rănește miezul sufletesc.
- .
- Ci-i și ciudat, căci mă gândesc acuma
- La steaua fiecăruia și-a mea –
- Cum din popor se spune că în lumea
- Aceasta fiecare și-are-o stea.
- .
- O stea, și numai una, fiecare,
- Ce-i strălucește la bine și la greu,
- Pe-al nopții cer senin, surâzătoare,
- În drumu-i călăuză tot mereu.
- .
- Și ce mă schingiuiește e amarul
- Că orice fac în toate nu răzbesc
- S-alung din viață-mi răul la hotarul
- Departe-aflat de-un vis ce-i omenesc.
- .
- Dar în credința mea puțină câtuși,
- Când visul meu mă face să aspir,
- Mă mustră în al traiului meu însuși
- A delăsării-un sincer repentir.
- .
- Că-n însușirea vremii care trece
- Nu m-am păzit de ceea ce rău
- Și ploaia-mi de păcate mi-este rece
- Fiind pedeapsa sufletului meu.
- .
- Ci-n orizontu-ntunecat de rele
- Aș vrea să mi s-arate și-a mea stea
- Sortită defensorul vieții mele
- Și să mă mângâie lucoarea sa.
- .
- Dar, eu, ca orice om în delăsare
- Ce nu prea s-a gândit că are-n cer
- Și el o stea, cum are fiecare,
- În cumpănă-s puțin de-al ei mister.
- .
- Și-n sine mă convinge o părere
- Cum c-a mea stea e moartă orișicum
- De-n suflet mă pătrunde o durere
- De parcă m-aș gândi la ea postum.
- .
- Și totuși mă frământă o-ntrebare
- La care-ncerc răspunsul să-i obțin
- De parc-aș întreba pe fiecare
- Cu ea fără să-ncerc să mă abțin:
- .
- „ – De-i drept că orice stea își are-alesul
- Și orice-ales își are a sa stea,
- Mai este vrednic cineva în mersul
- Luminii-i călăuze-n calea sa ?…”
- .
- Iar în a mea cunoaștere de sine
- Această întrebare mă lovi
- Așa încât, frapându-mă pe mine,
- Din altele răspunsul răsări:
- .
- „ – Când insuflat ți-e zboru-n dulci ispite
- A ceea ce nu-ți stă în remușcări –
- Nu știi c-aripi câștigi doar prin virtute
- Necum prin mândrele-ți neobrăzări !?
- .
- Deci, vrednic nu-i acela doar în mersul
- Luminii călăuze-n calea sa
- Când steaua-i dată-și caută alesul
- Și-alesu-și caută menita-i stea !?
- .
- Ori când a ta nădejde ți-e pe moarte
- Și propriul suflet dezrobit ți-l vrei,
- Nu-ți joci la cacealma și-ultima carte
- Numai câștigul vieții să-ți reiei !?”
- .
- Și-acum speranța mea mă poartă
- În zvâcnetul luminii-i hărăzit,
- A stelei pururea crezută moartă
- Ce-ntr-un sfârșit ea s-a adeverit !
- .
- Iar adevărul – tot – stă în credința
- Că în virtutea vremii curge frust,
- Ce demonstrează-se în elocința
- Cunoașterii de sine – propriul cust.