Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Ștefan SILVA: ,,Luceafărul din Ipotești”

    Ștefan SILVA

     

    Luceafărul din Ipotești

       

    A fost odată ca-n povești,
    Cum nu va fi vreodată,
    Luceafărul din Ipotești,
    O stea adevărată.

    Și era unul ce-a trecut,
    Din Spațiul Mioritic,
    În Românul Absolut,
    Prin geniu și mirific.

    Din neamul nostru-a răsărit,
    Spre slavă și mărire,
    Și s-a nălțat spre infinit,
    Prin har și prin vorbire.

    Din infinitul areal,
    Veghează la hotare ,
    Și la pământul său natal,
    Din Dacia cea Mare.

    Din naltul cerului stelar,
    Răsare și străluce,
    Un ’’ Împărat și proletar’’,
    Luceafărul cu cruce.

    -Cobori în jos din Absolut,
    Și lasă-ți nemurirea,
    Să vezi ce-avem din ce-am avut,
    Și ce-ți face iubirea.

    Să vezi cum codrii tăi se frâng,
    Și cum Doina se frânge,
    Și cum izvoarele  te plâng,
    Lumina cum se stinge.

    -Sunt derivat din muritor,
    Prin lege neștiută,
    Rămân un veșnic călător,
    Prin lumea absolută.

    -Cobori în jos din infinit,
    Și lasă-ți nemurirea,
    Să faci din haos asfințit,
     Și stea din România.

    Renască iarăși râu și ram,
    Și Domn ca la Rovine,
    Străjeri cu dragoste de neam,
    Și Tricoloru-n vine.

    -Eu m-am desprins chiar  din popor,
    Și nu-mi las veșnicia,
    Rămân etern ocrotitor,
    Pe cer de România.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5