Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
STEJARUL, SIMBOL AL MĂREŢIEI
Teodor EPURE
STEJARUL, SIMBOL AL MĂREŢIEI
E stejarul cu frunza verde ,crestată,
Neatinsă de nimeni niciodată,
Doar un aer rece se abate
Şi umblă buimac prin frunzele crestate.
Nimeni nu poate naşte din el minciuna,
Nimeni nu poate revărsa din truchiul său ura,
Ca formă-l privim fără elan de-nfăptuire
Dar el este faptă,însăşi elanul-mplinirii.
Când furtuna îl îndoaie la infinit,
El se ridică elastic neobosit,
Îşi întinde coroana maiestos,
Ocrotind pământul silenţios.
Mereu e căutat de păsările cerului,
De rafalele vântului şi sfichiul gerului,
De oamenii-nspăimântaţi de-o tristă amintire,
De urşii flămânzi în timpul iernii.
Bruma,frunzele îi va ataca
Încet, încet pe pământ vor cădea,
Elanul-mplinirii se va realiza,
Semnele ciclului vieţii vor apărea.
Totuşi va rămâne rod al pământului
Neatins decât de ploaia curată a verii,
De norii plumburii ai cerului,
De roua rece a dimineţii.
Iarna,crengile,braţe goale şi noduroase,
Vor rezista-n faţa forţelor dezastruoase
Şi vor primi ca o împlinire
Rafale de vânt periculoase.
Stejarule, acoperă-mi ochii cu ramura ta,
Lumina ei-nlăcrimată o voi uita,
Numai mirosul frunzelor îl voi simţi
Când aerul rece se va risipi.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania