STEJARUL, SIMBOL AL MĂREŢIEI

Teodor EPURE

STEJARUL, SIMBOL AL MĂREŢIEI

E stejarul cu frunza verde ,crestată,

Neatinsă de nimeni niciodată,

Doar un aer rece se abate

Şi umblă buimac prin frunzele crestate.

Nimeni nu poate naşte din el minciuna,

Nimeni nu poate revărsa din truchiul său ura,

Ca formă-l privim fără elan de-nfăptuire

Dar el este faptă,însăşi elanul-mplinirii.

Când furtuna îl îndoaie la infinit,

El se ridică elastic neobosit,

Îşi întinde coroana maiestos,

Ocrotind pământul silenţios.

Mereu e căutat de păsările cerului,

De rafalele vântului şi sfichiul gerului,

De oamenii-nspăimântaţi de-o tristă amintire,

De urşii flămânzi în timpul iernii.

Bruma,frunzele îi va ataca

Încet, încet pe pământ vor cădea,

Elanul-mplinirii se va realiza,

Semnele ciclului vieţii vor apărea.

Totuşi va rămâne rod al pământului

Neatins decât de ploaia curată a verii,

De norii plumburii ai cerului,

De roua rece a dimineţii.

Iarna,crengile,braţe goale şi noduroase,

Vor rezista-n faţa forţelor dezastruoase

Şi vor primi ca o împlinire

Rafale de vânt periculoase.

Stejarule, acoperă-mi ochii cu ramura ta,

Lumina ei-nlăcrimată o voi uita,

Numai mirosul frunzelor îl voi simţi

Când aerul rece se va risipi.

Articole asemănătoare