Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Stelian Baboi, “O nouă filosofie despre OM”, 2004. Actualul flux siriano-afgan premoțional anunțat de un jurnalist și scriitor vasluian, universitar ieșean, despre care nu se mai vorbește nimic, că așa este în viață!

OPREAINPrimit pentru publicare: 06. oct.2015
Autor: Ion N. OPREA, membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 07 oct.2015

Actualul flux siriano-afgan premoțional anunțat de un jurnalist și scriitor vasluian, universitar ieșean, despre care nu se mai vorbește nimic, că așa este în viață!

Stelian Baboi, “O nouă filosofie despre OM”, 2004

“O nouă filosofie despre om”, această carte va schimba lumea din temelie adaugă autorul la titlu.  Inițial am crezut  că autorul se laudă sau că vrea să ne incite să i-o citim, dar, prietenul meu și îndelungat collaborator,  încă din martie 2004, într-o “Prolegomene la o nouă homosophie” la volumul în cauză, ne anunță că ceea ce Editura Tipo-Moldova,Iași, redactor Aurel Ștefănachi, culegere de text chiar  el, Constantin Hușanu, pe atunci lucrător în editură, tipărise lui Stelian Baboi o carte…eficientă.

Eficientă într-adevăr, citind-o și eu, îmi dau seama,  Stelian Baboi, vasluianul, fostul ziarist de la Flacăra Iașului, un literat, ajuns apoi universitar ieșean, chiar în filosofie, vrea prin cartea de față să schimbe lumea, dacă nu,  măcar s-o explice cu temeinicie, cum face astăzi până și Papa Francisc, nu numai la Vatican, ci și în deplasările Înalt PreaSfinției Sale.

Constantin Hușanu în prefața la carte, aproape 500 de pagini, se cam îndoiește, totuși,  de reușitele autorului, conjudețian,  dar le evidențiază, eu însă, convins și din “Precuvânt”, semnat de dr. Mihail Vasile Botez, astrofizician, în susținerea temei și a autorului, chiar rămân alături de Stelian Baboi, colegul meu de redacție, dar mă și întreb, cum de l-am cam uitat cu toții în ultimii ani ? Numai cartea aceasta să fie și Stelian Baboi, despre care eu  am mai scris, are  și rămâne cu o comoară, nu suficient cercetată, cum se mai întâmplă și cu altele!

Marele scriitor și filosof Stelian Baboi – chiar așa îl prezintă astrofizicianul, “marele scriitor și filosof” – este născut în Mânzați-Vaslui în 1938, al noulea din unsprezece copii a Adelei și Mache Baboi, părinții provenind “dintr-o străveche familie dacică, de solomonari și oieri”, mama lui “o bună dătătoare în cărți, în bobi, în fântâni, în oglinzi și vindeca, prin descântece, stingerea frigurilor, tăierea de ventuze, sângerarea prin lipitori și consum de plante sălbatice, orice boală”, iar tatăl lui “avusese revelația în vis a pierderii războiului de către Germania hitleristă, încă din primăvara anului 1943”.

El, însuși, Stelian Baboi, președinte, atunci, al Academiei de Studii Înalte – Iași, profesor universitar care preda cursul Predicție antropologică, membru al Societății Filosofilor din România și al Academiei de Studii Carpato-Danubiene Istrene din SUA-New York, pe lângă “moștenirea  darului nativ  de premoniție”, urma  cu pasiune și devotement învățăturile predecesorilor. Prin concentare în meditație, – am mai scris despre asta n. a. -, în august 1989 a visat moartea prin împușcare a familiei Ceaușescu. A scris o recomandată, cu “personal și strict confidențial”, lui Nicolae Ceaușescu, prin care îi arăta în cele mai mici amănunte destinul tragic ce îl amenință în ziua de Crăciun 1989, sugerându-i să-și dea demisia din toate funcțiile și să plece din țară. Nu numai că nu i s-a luat în seamă avertismentul, dar a fost anchetat și batjocurit de poliția prezidențială”.

După ce îi este prezentată opera, Mihai Vasile Botez, scrie în încheiere: “…Lucrarea de față, ce va schimba din temelii omenirea în mileniile ce vor veni, este rodul muncii, meditației și revelației de peste 40 de ani. În ea se îmbină în mod armonios informarea științifică, filosofică, religioasă, parapsihologică și ocultă, cu predicția antropologică și ilogică. Indiferent de gradul nostru de cultură, dacă o citim și o recitim ori de câte ori simțim nevoia de a  cunoaște și a ne depăși pe noi înșine, o vom înțelege și ne va deveni tot atât de necesară ca apa ce o bem și aerul ce-l respirăm”.

Care sunt realitățile prezentate de presa anilor  de după 1989? Marile puteri occidentale, potrivit obiceiului lor,  au crezut că se pot eschiva în fața unui război civil devastator și a ascensiunii Statului Islamic, dar erorile strategice ne afectează pe toți, toți vom plăti…Turcia deja a deschis “robinetul| în taberele de refugiați, unde două milioane de sirieni, nu 120.000 cât plânge UE că trebuie să realoce astăzi, arătând prin aceasta lumii întregi slăbiciunea,, ipocrizia și lașitatea liderilor și statelor europene care nu știu ce să facă cu ceea ce li se promisese din disperarea unei națiuni la care asistaseră tăcuți ani în șir. S-a ajuns în politica SUA în Orientul Mijlociu la un eșec lamentabil. Însăși UE o resimte din plin. Reglarea conflictelor prin discutatele, actualele,  “Cote obligatorii” nu-i o soluție, căt o mare problemă, greu de gestionat. S-a văzut recent, statele lumii sunt în mare derută, dar Rusia, nu doar se pare,  speculează cu success neașteptat slăbiciunile noastre, tot în legătură cu Siria.

Din 2011, martie, când a început războiul civil, văzut ca parte a “Primăverii  Arabe”, o naivitate greu de acceptat și explicat, au trecut ani, timp în care americanii și UE ar fi putut acționa decisiv pentru oprirea conflictului în Siria, în Orientul Mijlociu în general, dar din indiferență, ipocrizie, cinism, interes personal al cuiva, poate și din prostie, nu au făcut-o, iar acum, costurile umane mai ales sunt mari, grea gestiunea pentru lumea întreagă.

Apăruse o lumină în august 2013, dar oamenii politici, și stăpânii economiei mondiale, s-au ascuns, și-au lăsat parlamentele, ca instituții legislative, să decidă ce fac cu… fluxurile, cu o intervenție benefică în Siria.  Apoi  lumina s-a stins. În spațiul euro-atlantic, la Washington, Londra, Berlin sau Paris, rezolvarea ecuației momentului era gândită diferit. Turcia dorea și susținea înlăturarea lui Bashar al-Assad și oamenilor lui, Iranul la fel, dar opoziția din Siria, costurile? Costurile inacțiunii?

Au murit în Siria, în războiul civil, peste 250.000 de  oameni, zeci de orașe și sate, mii de familii au fost distruse, aproape patru milioane de oameni – dacă nu mai mult – , sirieni, au fugit în anii 2011-2013 în țările vecine, mai întîi în Turcia, dar și în Iordania, Liban și Egipt, apoi în …Europa. În forma organizată, cum se întâmplă acum. Nu numai sirieni, majoritatea din Turcia – moscheia lui Ponta! -, dar și irakieni, afgani, libieni, alți africani, practic o întreagă lume a Islamului dezintegrat sau cu misiuni, din vestul Africii până în Pakistanul aflat în ferbere, care, disperați ori nu, ca exscursioniștii, caută Italia, Germania… Europa noastră.

Cum însă Islamul, Statul Islamic este bogat, suspect de bogat, acțiunile lui dau de gândit, oricât am vorbi despre globalizarea nu doar europeană, oricând peste liniștea noastră se pot revărsa și influența plânsul altora. Înfernul din Siria, ca dealtfel al întregului Orient Mijlociu poate atinge aspru europenii. Dacă nu demult, est-europenii luau drumul Occidentului, nu cu miile, cu zecile de mii, ci cu milioanele, acum primim oaspeți, printre ei poate și ceva teroriști. Teroriști sau în devenire, riscul e mare, dar Occidentul, cu sau fără de sirieni, știm, a fost de mult lovit de atentatele teroriste, autorii lor fiind cei care purtau pașapoartele țărilor europene.

Când  terorismul  în țările occidentale are demult cetățenie nord-americană sau europeană, ce să mai zicem, astăzi sau mâine? Acum, când disperarea celor pe care nu am reușit să-i ajutăm la timp a sărit gardul în curtea noastră, e prea tîrziu să acționăm. O vom face-o când va fi pace în lumea islamică, până atunci, se pare, siguranța ni-i tare precară, deși ne vrem creștini, dar avem în Bucureștiul românesc cea mai mare moschee.

S-a schimbat lumea, însuși Dumnezeu, pretențiile Lui la oameni s-au schimbat, ne-a transmis Papa Francisc, și Sfinția Sa – un modernist.

În ce privește cartea lui Stelian Baboi,  menită să schimbe lumea, și premoniția sa, doar câteva rânduri din previziunile sale, convingătoare, care vor avea loc, zice el, p. 472, până în anul 3980, că sfârșitul lumii nu se va întâmpla până atunci:

“2011-2045 – o mare invazie, în trei valuri succesive de lăcuste din Africa în Europa, Asia și America de Nord, ceea ce va face ca alimentele să se raționalizeze peste tot. Se vor ucide oamenii între ei pentru un pumn de orez sau o felie de pâine.

2020-2021- vor apare primii oameni prin clonare. SUA, Rusia, Anglia și Israelul vor forma trupe de intervenție rapidă din roboți și clone, care se vor purta mai rău decât fasciștii cu țările ocupate.

2020-2022- Țările arabe vor declanșa așa-zisul război sfânt împotriva Israelului, atrăgând în acest conflict marile puteri, cu excepția Chinei, care va vinde părților beligerante orez și armament ultrasoficat, fabricat împreună cu Japonia. ONU și NATO vor trimite trupe pentru atenuarea conflictului, însă experții talibani în arme chimice vor folosi împotrva străinilor o substanță chimică cu mare putere de volatilizare și infestare, ceea ce va duce la un adevărat dezastru”…    

Presa

Citim zilele acestea în The Wall Street Journal: “Europa nu este în fața primului val masiv de emigranți; după al II-lea Război Mondial, aproximativ 40 de milioane de refugiați au traversat continentul și au fost absorbiți; problema de acum este că imigranții îmbrățișează o cu totul altă cultură și credință”.     

O revistă a insurgenților din Statul Islamic, Dabiq, precizând că islamiștii controlează teritorii în Siria și Irak însumând 10 milioane de oameni, consideră că sirienii și libienii care fug spre Europa comit păcate expunându-și copiii la ateism, droguri, alcool și toleranță sexuală.

Și ce spune Neagu Djuvara

Cum va fi  mâine? …, se întreabă Neagu Djuvara, om umblat în lumea întreagă, ajuns ca etate aproape la o sută de ani, și exemplifică: Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea: „Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină.

Astea nu sunt poveşti!  I-aţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele?Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi! Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci? Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?

Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!”.

  Saracul DeGaulle n-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene şi marocane – şi niciun steag francez – îşi tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intră în Palatul Elisee „purtat pe umeri” de musulmanii care l-au votat în proporţie de 93%(!) -clasa politică franceză „călărind” valul uriaş al imigraţiei musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în „raiul” lui Mahomed… N-a mai apucat să vadă cum mâine, musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor, drept Prim Ministru.N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet! ” …

  Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell – văzând cum naţiunea Britanică privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani – a spus : „Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiune lucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar”.

Enoch Powell, unul dintre puţinii  care nu a vrut să facă „pasul înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului „englez ” …

  Şhahid Malik zicea:  ” în 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputaţi musulmani. În acest ritm întreg parlamentul va fi musulman.

Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine.”

  Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce vor conduce orasul înfiinţat la 1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie.

 In 1629  olandezul Jan Pieterszoon Coen , îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei  . Astazi , musulmanul Ahmed Aboutaleb  îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!

Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şi prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.

  Şi guvernul Bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa musulmanilor – Fadila Laanan şi Emir Kir fiind deja membri ai executivului.

Rusia nu se mândreşte – ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şi nici că Duma este împănată de musulmani , asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.Vice-premierul rus Dmitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii: „Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile venite din sud.

Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? …

Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale”.  Si … totuşi :  dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume, atunci Moscova cu ai săi circa cinci  (5) milioane  de musulmani (Rogozin n-o mai spune), al câtelea o fi ?! …

Si in Rusia  musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbuşirea lor demografică de nestăvilit: Studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani – iar conducatorii ruşi sunt mult mai puţin vocali în interior, decât sunt în exteriorul Rusiei.

  Si pentru ca totul sa fie clar :„Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteţi străinii. Suntem aici la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu… Toate încercările de a ne impiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom înneca Moscova în sânge”.

Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV.

 Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat „să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice”, în timp ce Vsevolod Tchaplin – preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice : „Nu trebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”.

        Prin urmare , nici ruşii nu sunt cu nimic mai vrednici decat occidentalii. Cu totii işi sapa de zor groapa, își încheie spusele Neagu Djuvara.       

Atenție, ce spunea Anghel Rugină:           

        “MARTURIILE CUTREMURATOARE DESPRE STAPANII LUMII ALE SAVANTULUI ANGHEL RUGINA” vin să-l completeze pe domnul Djuvara dar și pe Stelian Baboi care ar fi putut să știe destule chiar de la cel despre care vom vorbi în ce urmează.
                 “…Pe  la începutul anilor 2000, exista un..talk-show pe ANTENA 1, care se numea: „Marius Tucă Show”. Acest ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţi ale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului,  până la sportivi,  oameni de cultură sau de ştiinţă. pe scurt, invita  în fiecare seară, OMUL ZILEI! .  Era unul dintre programele urmărite, întrucât realizatorul nu-şi „ierta” pentru nimic în  lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de  întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau  acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ.       Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură  mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate.

            Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut  memorabilă. Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară , trecând Dunărea înot la sârbi. A fost  rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit  în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde  a devenit membru corespondent al Academiei Statelor  Unite, şef de comisii  economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg  despre personalitatea acestui român de excepţie  recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse  on-line. 

          La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă  a scăpat invitatul de sub control. Personajul „de mare calibru” din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se „pe apa Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările  moderatorului depăşeau cu mult  tiparul emisiunii,  prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!. Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa. Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!. Dar să vedem ce s-a  întâmplat,. concret!  Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a
fost invitat acasă la George Bush!, la „CASA  ALBĂ”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele
preşedintelui  american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american „în privat”, au început dezvăluirile:  „George Bush este un texan  simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!.” „Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?” A întrebat, Tucă.  „Păi, nu prea.” a răspuns domnul  profesor. „Se vede treaba că trebuie să
fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, „ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!.

              Apoi a continuat:  „Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc „ca în sânul lui Adam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente  descoperiri tehnico-ştiinţifice,  multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai „potrivite” pentru a „câştiga alegerile”,  în mod
„democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor  strategică.  Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt „aleşi” cu „binecuvântarea”acestui „GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică „directivele” trasate  de acesta.”

              Întrebare telefonică de la un telespectator: „Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de „GRUP”? „Da. Şi ca dovadă vă aduc  faptul că, înainte cu două luni  de alegerile din 2000, persoana, care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată” în Statele Unite, iar la două  săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul  ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”.

              Replică telefonică: „Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?” 

             Răspuns: „Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci „GRUPUL” care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.” 

           Replică: „Să vă fie ruşine  domnule, Rugină. Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta. Nu ştiu  ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe .președintele nostru l-am  ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele. Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi,  domnule, din ăştia. Bună seara!.”

          Anghel Rugină,(A.R.): „Dragă domnule, te felicit!. Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere!  Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta!  Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să  înţeleagă!. În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine  numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie  să iasă.. Îmi spui că nu ştii ce interes am. Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE. Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!. Să înţeleagă că la nivel global „cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi
prea puternici!.”
          Alt telespectator (TS), întreabă: „Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?”  A.R.: „Sunt şi masoni în „grup”, dar nu sunt> majoritari!”  TS, (chiar dacă se tratează  de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului):  „Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?” A.R.: „Mai, băieţi.

            Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni. Adică nimeni dintre  „muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din „GRUP”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste. Se bucură de
anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină  de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane „alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa.  Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună. Nici măcar preşedinţii marilor state  ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!.”   TS : „Atunci> sunt evreii?” A.R.: „Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!” TS: „Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia  au petrol.” A.R.: „Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie
echilibrată. În asta şi constă succesul „GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în
acest „GRUP” se moşteneşte, pe principii monarhice,  cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens.
 TS: „Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?” A.R.: „Se zice că acest „GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul
anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea  lumii.  Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848.  Apoi „GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul  ideologiei comuniste.” TS: „Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul  comunismului? Păi comunismul nu zice că
totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?”  A.R.: „O.K. Să raţionăm un pic.

              Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul  este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un „GRUP”, de administratori la nivel mondial  de, să zicem. 250-300 de persoane!.” .

              Toată umea.mută. Inclusiv Marius Tucă.  Şi domnul profesor a continuat: „Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui „GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles  că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă  nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub> control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-a doilea război mondial. Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i  s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu
fusese înfrânt comunismul „independent”, a fost nevoie de un „război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria
„GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul!  Acum suntem în faza în care „GRUPUL”  se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume „GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui  concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc. Trebuie să recunoaştem că acest „GRUP”  a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul  organismelor mondiale controlate de „GRUP”. De asemenea,  nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. „Drepturile omului” sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor  la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar. V-am spus că este vorba despre persoane deosebit  de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !.” 

                Marius Tucă (M.T.): „Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea? A.R.: „În cercurile  academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!” M.T.: „Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?” A.R.: „În primul rând, am o vârstă: „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar  scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!.” TS: „Şi noi ce trebuie să facem?” A.R.: „Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!.

              Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte!  Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi.

                    Înapoi la cartea lui Baboi

În apropierea anului 3980, spune cartea lui Baboi, anul adevăratului sfârțit al lumii – dar până atunci mai avem destul timp de trăit pentru a deveni  oameni în înțelesul Lui Dumnezeu – suntem încurajați și îndemnați spre bine, “pe Pământ se va întrona puterea roboților profund cugetători, deserviți de clonele pe care ei înșiși le fabrică  din resturi umane. Omul natural va deveni o raritate pe cele mai izolate și ascunse insule oceanice. Aleșii și înțelepții lumii – adică cei foarte bogați  –  se vor îndumnezei și vor pleca spre alte planete.

Anul 3980, adevăratul sfârșit al lumii prezis de esoteria numerelor Pytagora și descifrată de Stelian Baboi. Căldura radiațiilor cosmice și nebunia Neputincioșilor din fruntea marilor puteri vor transforma Pământul într-o sferă de flăcări. Va fi anul morții pe Pământ!”   

                                                           



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5