Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    STELIAN PLATON: Bine v-am găsit oameni ai trudei frumoase

     

    Bine v-am găsit oameni ai trudei frumoase
    Cu fruntea voastră-naltă salvați-ne agonia,
    Raza voastră albă spălând minți aburoase
    Să scoată într-o zi, din mlaștini România.
    Cu toată simpatia,
    Stelian Platon
     New York, 15-05-11

    Boboteaza la Bragadiru
                               
    Era-ntr-o așteptată rece zi de bobotează, 
    În casă mirosea a proaspăt aluat. 
    Acum săteanu-și pune cămașa cea mai brează 
    Și-n orice colț de stradă duhnește a cârnat. 

    Cu șuba aia nouă și vin de astă toamnă, 
    Se-așează lângă focul pâlpâind în drum; 
    La țuica fiartă-n cană mai întâi se-ndeamnă   
    Și-apoi mai mult în cap decât pe stradă-i fum.

    -Ia vino și mai  cântă, iar, una măi Stelică 
    Și-ascultă tu la neantu’, că eu știu cam multe: 
    În viața asta mie de nimeni nu mi-e frică, 
    Da’ am copii ai dracu’, nu vrea să m-asculte!   

    Tu ești băiat cuminte și-o să fii cu carte;   
    Să-nveți acordionu’ și cântă cât mai multe! 
    La nunți, botez, la morți, că se și împarte,   
    La oraș, – să vezi că vin și fete culte.     

    Tu cu mă-ta sameni: cânți de moare lumea;   
    Copil acu’ mai ești, dar o să fii bărbat…   
    Vezi apucă-te de treabă! Nu foșcăí aiurea!   
    Deja, când dormi întins, se vede un cârnat.   
        

                                                   
     Pioșenie

    Mai sunteți încă, și gândiți firesc,   
    Că-i bine Soarele să mai aștepte Luna? 
    Cu atâtea legi ce vi se-mpotrivesc, 
    Să fiți pierduții lumii întotdeauna?     

    Vă povestiți cum zilnic rănile vă dor,   
    Jubilând cu verbe moștenite din vecie, 
    Murmurând pe la biserici în pridvor,     
    Să înțeleagă Domnul ce-i aia sărăcie.   

     Gesticulând pe piepturi niște strâmbe cruci   
     Implorați pe cei ce dorm adânc, sub trapă,   
     Un înger să trimită discret printre uluci 
     Să vadă că n-aveți după ce bea apă.   

     Un vers

    Mă îndemna din cer să-ți scriu un vers… 
    Un vers, cât mai tăcut și trist, într-un poem;   
    Poate îl vei citi la „Fapt Divers”   
    Trimis din ascunziș de unde azi te chem. 

    Nici un adio nu am sa pot să spun, 
    Oricât de surdă e viața ce desparte… 
    Lacrimile împietrite adun     
    Să-nchiriez, pentru noi planeta Marte. 

    Timizi, tăcuți, ca prima oară,
    Din cosmosul iubirilor încete, 
    Poemul întristat se tot strecoară 
    În ultimele tragice regrete.       

    În loc de adio

    E viața clădită pe minciună 
    Și nopțile sting cu nesomn; 
    De-ar fi și-n falimente sincopă, 
    Am ști cum este să mai fim.

    E o viață sculptată-n greșeală, 
    Tot gem genunchi  în nisip     
    Și azi are drepturi minciuna   
    Născută-n blestem absolut.     

    Trăim în labirintul interlop,
    Cu bulevarde și mahala,         
    Destinu-i abject, – de drumul mare 
    Și vorbele-ți fură din gură.     

    Țară, ne-aleasă de nimeni pe lume,   
    Ce dormi dea-n picioarelea-Noapte Bună!   
    Îți las condamnările toate și foamea,   
    În viscole plec, pe cuțite sub talpă.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5