„La trecutu-ți mare…”

Istoria de fapt stă singură-n picioare,              

Vreo țară nu ne-a-nvins oricât de agresoare.   

Cu noi ne-am bătut și ne-am învins mereu singuri, 

Iar vârsta ne-o hrănim stupid cu-aceleași linguri.  

Alți sfinți ne procurarăm cu sărbători cu tot,    

Sunt mult mai iertători și strălucitori în scrot.     

Brâncoveanu cu fiii  muri pentru țară,               

Dar sfinții de import nicicum nu au să moară.         

Scăpați de principii, și dezlegări la avort,          

Ne înghesuim confuz cu toții la export;             

Avem pașaport și raport acoperitor                    

25 litri alcool pe cap de locuitor.

„La trecutu-ți mare”, urez „ mare viitor”  !      

Dar unde îți e prezentul, somnoros popor?   

Cu sute de biserici, popor lacrimogen            

Ochim la buzunare când coborâți din tren.   

Parcă mi-e și sete, și parcă mi-e și foame,            

Vanitate goală e-n piepturi de arame.                    

Cu sânge am împroșcat zi sfântă de Crăciun,      

Smulgând caustic viața din piept altui român.     

02.11.14