Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
STRIGĂTUL IERNII
Troienită-n gânduri într-un ceas din iarnă,
Mirosind în noapte flori de gheață caldă,
Mă doboară somnul înnegrit în larmă
Cu povești cosite ninse-n lume oarbă.
Fulgii de zăpadă cad peste zaplazuri
Și-mi îngheață dorul, trist în suflet plânge,
Strâns în gheara minții, zbatere-n zăgazuri,
Cere îndurare lutului ce-l strânge.
Parcă-n noaptea iernii strigă și gutuia,
Ce învață doru-n geamul străbunicii,
Tot așteaptă timpul, vrea să fie-ntâia,
Ce valsează iar cu spinii bătrâneții.
Și mă cheamă-n bocet neaua cea albastră,
Ca-ntr-un dans de stele pe o boltă rece,
Mă inundă-n taină, vals de humă castă
Și mă doare noaptea, care mă petrece.
Iarna mă tot strigă, țipă-n anateme
Și mă înconvoaie-n plânsul de sub gene.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania