Primit pentru publicare: 1 iunie 2016
Autor: Prof. Dumitru IVAN, directorul Editurii „Quadrat” Botoşani
Publicat: 5 iunie 2016
Editor: Olivian IVANICIUC

Sub curcubeul prezentului

Intitulat Consonanţe lirice, noul volum de poezii ce poartă semnătura lui Vasile Fetescu reafirmă în faţa cititorilor vivacitatea unui creator pe care-l simţim omniprezent în realitatzea cotidiană. Ca un arc peste timp, creaţia poetică îmbrăţişează prezentul, cu tot ceea ce ne poate oferi ca stare de receptivitate, la ofertele de ordin creator în fluxul de versuri ce-l putem intui ca univers liric al poetului. Chiar drumul spre Apus este zugrăvit în tonuri sobre, într-o atmosferă optimistă, pe care o recunoaştem în discursul liric lansat:

Acum,
spre chemarea apusului
păşesc
cu eternitatea să mă întâlnesc

Sub acest curcubeu al prezentului, aura luminii dă contur unor stări de fapt şi unor realităţi despre care trebuie să spunem, cu toată sinceritatea, că sunt pline de cristale strălucitoare ce-şi au obârşia în experienţa de o viaţă a lui Vasile Fetescu, ceea ce, în limbaj obişnuit numim înţelepciune, străjuită de piloni ai învăţăturii pe multiple planuri, de recunoaţterea şi respectul atâtor şi atâtor generaţii, oameni pe care i-a întâlnit, în cea mai mare parte aceştia bucurându-se de harul pedagogului, profesorului şi cărturarului mânuitor de pană scriitoricească.

De-a lungul celor patru secţiuni ale cărţii, autorul ne pune faţă în faţă cu creaţii izvorâte din bucuriile trăite, din greutăţile învinse, din speranţele proiectate în ani de muncă, în nopţi nedormite sau zile cu furtună, peste care a supravieţuit, păstrându-şi echilibrul, optimismul şi încrederea în puterile cu care a fost înzestrat.

Poezia vieţii generează o pleiadă de gânduri în care se interferează idei ce l-au călăuzit pe autor, evenimente asupra cărora proiecţia luminii din versurile cuprinse în paginile cărţii evidenţiază emoţionante imagini ale unor momente de neuitat, din calea străbătută de poet. Nu e puţin lucru să poţi spune: „Pe vad de timp, / amintirile-mi curg / înşirate / pe firul nevăzut / al gândului. / Ele îmi îmbălsămează / sufletul / cu parfumul lor / memorabil / şi le păstrez, / cu sfinţenie, / ca pe valori / inestimabile (Inestimabile valori).

Fiu al meleagurilor botoşănene, Vasile Fetescu, cel care face parte cu mare cinste din cei peste o mie de absolvenţi normalişti de la Şendriceni, rememoreză locurile: Mi-e dor de ce a fost / şi nu mai este / de-a vieţii alambicată /poveste / De casa părintească ce zâmbea / în soare / De copilăria troienită / de uitare (Dor).

Sau permanenta prezenţă a neuitatelor locuri: Ale mele / nostalgice gânduri / se îndreaptă mereu / spre Dorobanţii / Botoşanilor / acolo unde / amintirile-mi dorm / sub cetina / uitării (Nostalgice gânduri).

Autorul Consonanţelor lirice nu este numai un „trudnic făuritor de literatură”, cum îl defineşte Elena Cojocariu, în prefaţa cărţii, ci şi un neobosit creator ce urmăreşte continuu realizarea unei exprimări bogate în semnificaţii, reuşind ca în câteva versuri să includă dimensiunile unei întregi vieţi:

Mi-am clădit viaţa
În trepte de stâncă
Pe care le-am urcat,
Anevoie,
Şi le mai urc.
Încă.

         (Trepte)

Cele peste 160 de titluri cuprinse în Consonanţe lirice ne pun în faţă o plajă tematică ce atestă plenar preocupările actuale ale autorului, talentul şi truda sa în câmpul literar meritând din plin aprecieri superlative din partea celor cărora li se adresează. Natura în poezie, ca şi poemele în evantai, ocupă un loc important în discursul poetic, sensibilitatea creatorului de poezie fiind activată de toate zilele şi toate anotimpurile parcurse de autor.

Asemeni neobosiţilor făuritori de frumos din toate timpurile, Vasile Fetescu râvneşte, îşi cheltuieşte energia şi reuşeşte să ne facă părtaşi la adevărate bucurii ce ni le poate oferi creaţia sinceră, animată de cele mai frumoase sentimente, la această strălucită vârstă a înţelepciunii.