Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Sub orizonturi intersectate

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae CORNESCIAN

 

 

 

Sub orizonturi intersectate

 

Amintirile tale erau mult mai clare decât prezentul meu.
Întrucât ai mai trăit această zi, tocmai în acest loc,
extins dintr-un singur grăunte de pământ,
ajuns aici din spaţii deja stinse, de undeva din univers.
Erau culori păstrate-n lumină, forme şi învolburări
continuând ritmul rutinei; alte prezenţe radiind căldură,
urmând drumuri urzite aproape din nimic.
Erau aparenţe prezente în visele celor ce nu mă ştiau:
piaţete periferice, pline de porumbei ce piereau în înalt,
în tenebrele-n care alţi sâmburi de pământ trenau în nemişcare,
pe când lumea din jurul nostru devenea tot mai vastă.
Nu mai avea nici un răzor sigur, unde am fi putut aştepta
un alt final. Ceva ce venea din afara timpului dincolo de care,
în mod raţional, n-ar mai fi trebuit să mai fie nimic.
Asemenea întinderii de întuneric irupând din adâncuri
golite chiar şi de aer. Chiar şi acum, la ora la care oglinzile
dimprejurul nostru multiplicau apropierile tot mai vii.
Până când, pe vălul sticlos, propria privire părea
doar o plăsmuire întoarsă din orele serii ce încă nici nu a sosit.
Aidoma amintirilor tale, mult mai clare decât orice prezent,
posibil doar în acest ţinut. Situat la intersecţia orizonturilor
interminabile. Aproape de ape revărsate deasupra oraşului
cufundat în reverii, orbitând precum cerul.
Ape adânci, absorbind oglindirile de prisos
când priveam marginile ce nu trebuiau privite, căci acolo,
în depărtările deja stinse, ceva destul de posibil
întotdeauna se întrupa aproape din nimic. Ilumina
stâncile nisipoase, de culoarea păsărilor pierite în înalt.
Umplea cu transparenţe reci aerul acestei periferii. Acestui loc
de sub orizonturi intersectate, unde întotdeauna ni se părea
că mai aveam destul de mult timp pentru alte plecări.
Înspre alte umbre. Spre maluri pe care izbuteam să uităm
că, în ziua ce părea că am trăit-o deja, eram tocmai aici;
că… eram.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5