Sursa: http://agata.ro/sub-teiul-lui-e-toamna-iar

Publicat de Luisa Neruţ, 14 octombrie 2013

E toamnă iar pe-aleile tăcute…
Frunzişul se aşază spre-adormire;
Gândiri mai vechi şi noi, azi sunt ţesute
Pe-un fus nostalgic nedorind umbrire.

Tăcuţi, de mână, iar străbatem locul
Poetului ce ne-a hrănit iubirea.
Sub teiu-i încă dăinuie sorocul
Acelor versuri ce ne-aprind privirea.

În braţe mă cuprinzi cu sfiiciune
Când vers mi-aşezi sub tandră mângâiere,
Şi toate-n jurul nostru vor s-adune
Trăirea ce ni-i lungă mlădiere.

Azi ştiu că moştenirea-i a Sa liră
Ce-a strecurat-o-n mâna ta dibace!
Şi-i mulţumit când iambul tău respiră
Prin clasic vers ce-aduce-atâta pace.

Întoarcem clipele născânde pline-
Ce-a fost odat’- fiorul pieptul-l strânge…
– Auzi cum “vreme trece, vreme vine”?
Şi, parcă glasul Lui prin frunze plânge…

Priviri ne cad pe marmura cea rece,
Îngălbenite frunze-i fac veşmântul;
Lasou de vânt misterul îl petrece
Spre-acele vremi ce-i vor păstra Cuvântul!

Doar vânăt dor lăuntricul şi-l plouă
În sufletele ce-şi primesc căderea;
Sub teiul Lui, e toamnă iar…şi nouă
Ne-ncremeneşte ochi in ochi tăcerea…