Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene

Autor: Prof. Paraschiva CĂRBUNAR, Membră LSR – Filiala Cluj
Publicat: 16 Iul. 2019
© Paraschiva Cărbunaru, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


Iubită poetă, în al tău vers
Cuprinzi neînțelesul vremii mers
Și te întorci mereu cu dor
La obârsie la izvor
La obârșie la izvor!

Căutând îngusta cărare
A vieții pe acest pământ
Poetă cu suflet de floare
Eu vremurile tale le cânt
Eu vremurile tale le cânt!

Porți în suflet meleagurile oltenești
Părinții și grădina casei părintești,
Oamenii din sat pe care i-ai iubit
Pământul natal, prin credință și scrierile tale nemurit,
Prin credința și scrierile tale nemurit!

La ”SFÂNTA PRIMĂVARĂ” gândind
La toate dorurile tale
Te-alintă al toamnei soare blând
Copiii și nepoții rând pe rând
Lăsând o floare albă pe-a vieții cărare.

Cu versul tău ca arcușul viorii
Strecori în suflete încet
Mângâieri pe dunga înserării,
Tu, suflet duios de poet
Crescut în grădina primăverii.

În Icoana din Cuvânt

Prin perdeaua ochilor  înlăcrimați
Privesc pașii mei, de eternitate ……………….
Doar ochii sufletului meu vreau să mă vadă
Cum străbat pământul din baladă,
Purtând roua în picioare
Pădurea îmbrăcată-n strai de sărbătoare;
Și mâinile plugarilor cu căldura lor
Dând eternitate semințelor;
Plugul, blazonul truditorului de pământ
Culorile spre cer suind
Spre patria visului unind,
Mirosul cerului sfânt
Cu mirosul sfântului pământ,
și râurile sufletului meu
Suind spre Dumnezeu;
Înțelegând cuvintele adânci
Prin omeneasca mea făptură
Din a vieții învățătură,
Și botezul Nemărginirii
Din taina iubirii
Scris în cartea omenirii,
În altarul vețniciei
În iubirea gliei,
În glasul pământului
În lacrima timpului,
În glasul sfânt
În Icoana din Cuvânt!

Cartea limbii noastre în viziunea cititorilor de excepție

Partea a II-a

Cititorul, interesat de valorile limbii noastre literare, cultivate în paginile revistei ”Agora literară”, publicație editată de LRS (Director: Al. Florin Țene, Redactor șef: Iulian Patca), oprindu-se la Poeme însingurate – volum semnat de poeta Titina Nica Țene, își exprimă admirația pentru această poetă remarcabilă care aduce în creația sa idei poetice și limba noastră  armonioasă, exprimând bucuria vieții în mijlocul Naturii, măreția arhitecturală și eternitatea ei, precum și necesitatea legăturii permenente dintre OM și NATURĂ, gândul poetei fuzzionând parcă, mereu, cu gândul meu: ”Ocrotirea naturii va deveni eficientă și reală, numai atunci când va face parte din conștiința și comportamentul fiecăruia”. rea echilibrelor biologice reprezintă un atentat la morala mediului, cu grave consecințe de ordin economic și climatic: dereglări ale climei (să ne gândim la defrișarea  pădurilor, poluare, etc.).

Poeta își plămădește versurile din amintirea plaiurilor copilăriei exprimând:
”Mi-e dor să alerg desculță prin câmpii
Păsările-n codru să le ascult
Să mă mai joc cu ai satului copii
Așa cum mă jucam demult, demult…”
(poezia Prea tărziu)

În creația poetei Titina Nica Țene apare nostalgia satului părăsit, amintindu-ne de primii poeți ardeleni la care apare acest sentiment: Miron Pompiliu, Șt. O.Iosif, Octavian Goga, etc. – poeți care au publicat poezii în revista ”Familia” condusă de Iosif  Vulcan.

La acești poeți sentimentul nostalgiei capătă un caracter pronunțat, contribuind la încetățenirea motivului dezrădăcinării în literatură. Regretul poetei este tot atât de pronunțat, asemeni poeților menționați exprimat în versuri:

”Când vălurește grâul ca o mare
O să mă plimb prin el ca altădată
Când pomii se vor umple iar de floare
Să uit definitiv c-am fost plecată.”
(poezia Să uit definitiv)

Ne amintim că acest motiv este reluat pe o altă coardă de Octavian Goga:
”De ce m-ați dus de lângă voi
De ce m-ați dus dea-acasă
Să fi rămas fecior la plug
Să fi rămas la coasă.”
(poezia Bătrâni)

În creația poetei găsim lacrima și urma unor vremuri care s-au stins, fiind străine generațiilor tinere, care vin din urmă. În inima poetei, sălășluiește o comoară de simțăminte exprimate în versuri unduite în undele limpezi și călduroase ale inspirației poetice, găsindu-și calea spre inimile iubitorilor de frumos, regenerând mereu prin cuvânt.  Prin ideile poetice și prin limba armonioasă, poeta Titina Nica Țene, vine în întâmpinarea poeților înaintași, continuând opera acestora și asigurând alături de ceilalți poeți devotați neamului nostru, continuitatea vieții literare , aducându-le un frumos omagiu, un tribut al stimei și recunoștinței.

Să nu uităm, că de stadiul de dezvoltare al națiunii, depinde și evoluția vieții literare.

Necesitatea instruirii poporului și îndemnurile la învățătură, susținute de înaintași își păstrează actualitatea: ”Comoara cea mai de preț a unui popor este învățătura ce are dânsul. Toate pier și se sting în lume, țările se prăpădesc, popoarele mor, orașele se cotropesc; numai una nu piere niciodată, numai una rămâne pentru totdeauna: învățătura. Ferice de acele popoare care o au, căci viața lor este vecinică.” (Iosif Vulcan)

Cele mai frumoase gânduri dragilor poeți care-și popularizează creațiile în revistele de cultură editate de Liga Scriitorilor Români; Agora Literară, Cetatea lui Bucur, Moldova Literară, Dobrogea Culturală, Memoria slovelor și celelalte  18 reviste ale filialelor LSR, cinstind memoria poeților noștri, amintindu-ne mereu de geniul creator al neamului românesc, Mihai Eminescu, ”Meșter al limbii noaste, ne-a prezentat frumuseți necunoscute ei, ne=a descoperit nuanțe și forme noi, a dat graiului poetic românesc o putere mai înaltă.” (Titu Maiorescu)

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.588 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5