Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Suflet duios de poet al doamnei Titina Nica Țene

    Autor: Prof. Paraschiva CĂRBUNAR, Membră LSR – Filiala Cluj
    Publicat: 16 Iul. 2019
    © Paraschiva Cărbunaru, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    Iubită poetă, în al tău vers
    Cuprinzi neînțelesul vremii mers
    Și te întorci mereu cu dor
    La obârsie la izvor
    La obârșie la izvor!

    Căutând îngusta cărare
    A vieții pe acest pământ
    Poetă cu suflet de floare
    Eu vremurile tale le cânt
    Eu vremurile tale le cânt!

    Porți în suflet meleagurile oltenești
    Părinții și grădina casei părintești,
    Oamenii din sat pe care i-ai iubit
    Pământul natal, prin credință și scrierile tale nemurit,
    Prin credința și scrierile tale nemurit!

    La ”SFÂNTA PRIMĂVARĂ” gândind
    La toate dorurile tale
    Te-alintă al toamnei soare blând
    Copiii și nepoții rând pe rând
    Lăsând o floare albă pe-a vieții cărare.

    Cu versul tău ca arcușul viorii
    Strecori în suflete încet
    Mângâieri pe dunga înserării,
    Tu, suflet duios de poet
    Crescut în grădina primăverii.

    În Icoana din Cuvânt

    Prin perdeaua ochilor  înlăcrimați
    Privesc pașii mei, de eternitate ……………….
    Doar ochii sufletului meu vreau să mă vadă
    Cum străbat pământul din baladă,
    Purtând roua în picioare
    Pădurea îmbrăcată-n strai de sărbătoare;
    Și mâinile plugarilor cu căldura lor
    Dând eternitate semințelor;
    Plugul, blazonul truditorului de pământ
    Culorile spre cer suind
    Spre patria visului unind,
    Mirosul cerului sfânt
    Cu mirosul sfântului pământ,
    și râurile sufletului meu
    Suind spre Dumnezeu;
    Înțelegând cuvintele adânci
    Prin omeneasca mea făptură
    Din a vieții învățătură,
    Și botezul Nemărginirii
    Din taina iubirii
    Scris în cartea omenirii,
    În altarul vețniciei
    În iubirea gliei,
    În glasul pământului
    În lacrima timpului,
    În glasul sfânt
    În Icoana din Cuvânt!

    Cartea limbii noastre în viziunea cititorilor de excepție

    Partea a II-a

    Cititorul, interesat de valorile limbii noastre literare, cultivate în paginile revistei ”Agora literară”, publicație editată de LRS (Director: Al. Florin Țene, Redactor șef: Iulian Patca), oprindu-se la Poeme însingurate – volum semnat de poeta Titina Nica Țene, își exprimă admirația pentru această poetă remarcabilă care aduce în creația sa idei poetice și limba noastră  armonioasă, exprimând bucuria vieții în mijlocul Naturii, măreția arhitecturală și eternitatea ei, precum și necesitatea legăturii permenente dintre OM și NATURĂ, gândul poetei fuzzionând parcă, mereu, cu gândul meu: ”Ocrotirea naturii va deveni eficientă și reală, numai atunci când va face parte din conștiința și comportamentul fiecăruia”. rea echilibrelor biologice reprezintă un atentat la morala mediului, cu grave consecințe de ordin economic și climatic: dereglări ale climei (să ne gândim la defrișarea  pădurilor, poluare, etc.).

    Poeta își plămădește versurile din amintirea plaiurilor copilăriei exprimând:
    ”Mi-e dor să alerg desculță prin câmpii
    Păsările-n codru să le ascult
    Să mă mai joc cu ai satului copii
    Așa cum mă jucam demult, demult…”
    (poezia Prea tărziu)

    În creația poetei Titina Nica Țene apare nostalgia satului părăsit, amintindu-ne de primii poeți ardeleni la care apare acest sentiment: Miron Pompiliu, Șt. O.Iosif, Octavian Goga, etc. – poeți care au publicat poezii în revista ”Familia” condusă de Iosif  Vulcan.

    La acești poeți sentimentul nostalgiei capătă un caracter pronunțat, contribuind la încetățenirea motivului dezrădăcinării în literatură. Regretul poetei este tot atât de pronunțat, asemeni poeților menționați exprimat în versuri:

    ”Când vălurește grâul ca o mare
    O să mă plimb prin el ca altădată
    Când pomii se vor umple iar de floare
    Să uit definitiv c-am fost plecată.”
    (poezia Să uit definitiv)

    Ne amintim că acest motiv este reluat pe o altă coardă de Octavian Goga:
    ”De ce m-ați dus de lângă voi
    De ce m-ați dus dea-acasă
    Să fi rămas fecior la plug
    Să fi rămas la coasă.”
    (poezia Bătrâni)

    În creația poetei găsim lacrima și urma unor vremuri care s-au stins, fiind străine generațiilor tinere, care vin din urmă. În inima poetei, sălășluiește o comoară de simțăminte exprimate în versuri unduite în undele limpezi și călduroase ale inspirației poetice, găsindu-și calea spre inimile iubitorilor de frumos, regenerând mereu prin cuvânt.  Prin ideile poetice și prin limba armonioasă, poeta Titina Nica Țene, vine în întâmpinarea poeților înaintași, continuând opera acestora și asigurând alături de ceilalți poeți devotați neamului nostru, continuitatea vieții literare , aducându-le un frumos omagiu, un tribut al stimei și recunoștinței.

    Să nu uităm, că de stadiul de dezvoltare al națiunii, depinde și evoluția vieții literare.

    Necesitatea instruirii poporului și îndemnurile la învățătură, susținute de înaintași își păstrează actualitatea: ”Comoara cea mai de preț a unui popor este învățătura ce are dânsul. Toate pier și se sting în lume, țările se prăpădesc, popoarele mor, orașele se cotropesc; numai una nu piere niciodată, numai una rămâne pentru totdeauna: învățătura. Ferice de acele popoare care o au, căci viața lor este vecinică.” (Iosif Vulcan)

    Cele mai frumoase gânduri dragilor poeți care-și popularizează creațiile în revistele de cultură editate de Liga Scriitorilor Români; Agora Literară, Cetatea lui Bucur, Moldova Literară, Dobrogea Culturală, Memoria slovelor și celelalte  18 reviste ale filialelor LSR, cinstind memoria poeților noștri, amintindu-ne mereu de geniul creator al neamului românesc, Mihai Eminescu, ”Meșter al limbii noaste, ne-a prezentat frumuseți necunoscute ei, ne=a descoperit nuanțe și forme noi, a dat graiului poetic românesc o putere mai înaltă.” (Titu Maiorescu)

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5