Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Suliţa lui Sf. Gheorghe în mâinile unui poet authentic

Suliţa lui Sf. Gheorghe în mâinile unui poet authentic
Florian Copcea [320x200] Scris de Florian Copcea

… Dorel Mihai Gaftoneanu demonstrează fără echivoc puterea de seducţie a cuvintelor, forţa lor indiscutabilă de a salva esenţa lucrurilor şi – de ce nu ? – lumea. Nu pot să nu mărturisesc că atunci când i-am lecturat primele compoziţii… e drept, de-a dreptul umoristice, întristătoare m-am minunat cât de exact şi inspirat îl ,,pastişează” pe marele nostru poet naţional – Mihai Eminescu. A fost doar o impresie de moment, întrucât imediat ce am avut privilegiul să am sub priviri majoritatea textelor ce alcătuiesc această carte, mi-am revizuit totalmente punctul de vedere şi am exclamat: iată un talent care, dincolo de uşurinţa cu care versifică, are calităţi artistice deosebite, un umor plin de mesaj! Am descoperit la poet un curaj nebunesc de a… executa anatomia viselor, nostalgiilor, speranţelor, melancoliilor şi putrefacţia timpului în care trăim.
Nu ascund aici că în spatele ironiilor, comicăriilor, jocurilor de cuvinte, unele dureroase, altele iniţiatoare a unui râsu’-plânsu’ emoţional, am identificat un spirit sensibil, îndrăgostit de frumosul din poezie, în măsură să se exprime pe măsura harului cu care a fost înzestrat de Dumnezeu.

Cuvintele lui Dorel Gaftoneanu, se pare, nu tac niciodată, au gura slobodă şi ne vorbesc despre gândurile noastre intime, despre veşnicia adevărului, despre urâţenia tristelor măşti ale lui Don Quijote. De aceea mi-l închipui pe Dorel Gaftoneanu asemenea lui Sf. Gheorghe, ţinând în mâini suliţa care a ucis balaurul cu mai multe capete. Din fericire, poetul nu a descoperit că balaurul se află ascuns în oameni, şi pentru a ajunge la el ar trebui să le reteze capetele, dar, cred, dispunând de o intuiţie ieşită din comun, va încerca să-l ademenească afară ciupind strunele lirei lui Orfeu.

Sunt convins că scriitorul şi-a asumat riscul de a încerca să îndrepte lumea, dar mai ales pe cei care efemer o conduc, pe calea adevărului. Este acest demers, recunosc, una din calităţile de excepţie ale unui om minunat, înzestrat cu darul vorbirii poetice, care, sacrificându-se, vrea să ne facă mai buni şi, în acelaşi timp, prin verb săltăreţ, în ritmuri cu preponderenţă eminesciene vrea să ne distragă atenţia de la răutăţile vieţii către… Eden. Timpul se scurge pentru noi mai greu atunci când privim clepsidra în aşteptarea a ceva divin, dar devine un miracol atunci când, de undeva din sfere, asculţi şoapta unei poezii a lui Dorel Gaftoneanu, scrisă probabil cu vârful săgeţii aceluiaşi Sf. Gheorghe, pe pielea de tigru a unui gând contradictoriu.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Gheorghe Pârlea-Năvrăpeşti spune:

    Gheorghe Pârlea-Năvrăpeşti:
    15 aprilie 2012 la 10:51:42

    D-lui Gaftoneanu…Admirabil! Mă entuziasmaţi la fiecare poezie a D-voastră. Sunteţi unic pe internet (sursa mea comodă de contact cu universurile cuvântului scris). Aveţi şi cultura necesară succesului în lirica prezentului. Am citit şi despre reacţia „contondentă” a unui posmodernist (vor mai fi fiind şi alţii) asupra stilului clasic de care uzaţi, atitudine contracarată pertinent de o avizată (în materie) persoană feminină. Înţeleg că nu sunteţi „imun” la reacţiile rebelilor din literatura vremii/vremurilor noastre. Vă încurajez (ca simplu cititor) să-i ignoraţi. Nu doar că-i surclasaţi, valoric, dar – mai presus de asta – creaţia D-voastră e o necesară formă de rezistenţă faţă de agresiunea asupra valorilor intermediate de CUVÂNT.
    Toată admiraţia cititorului comun pe care îl reprezint (căci modestele mele exerciţii sunt doar în vecinatatea zonei literare, un mod de a-mi estompa consecinţele personale ale unei neîmpliniri la timp).

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5