Primit pentru publicare: 22 Sept. 2021
Editor: Ion ISTRATE
©D.M. Gaftoneanu, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

…Inspirat, sugestiv, excelent titlul ales pentru recentul volum poetic în vers modern bine conceput, bine realizat, bine structurat, o demonstrație în forță a deplinei maturități creatoare a binecunoscutului și polivalentului scriitor Ioan Manole. O atractivă escapadă introspectivă prin intrarea principală către complicatele labirinturi ale sacrului Templu al Poeziei, demers de profesionist cu o meticulozitate sisifică de invidiat și de aplaudat în același timp, unul ce îi trădează aspirația prin eforturi asidue către perfecționismul ars poetica. De remarcat vulcanica ardere interioară în căutarea răspunsurilor la chinuitoarele întrebări ce izvorăsc dintr-o gândire  profundă, vizionară a unui  om de spirit ce nu acceptă cu resemnare încorsetarea nativă a frontierelor existenței umane, la fel și lejeritatea debordantă cu care își așterne pe pagină printre inteligente jocuri de idei/cuvinte/imagini figurile de stil ce îi conturează coordonatele propriului univers liric. La o primă parcurgere, interesante și impresionante mi se par mesajul, fluiditatea, retorica, amprenta personală a compozițiilor selectate pentru a vedea lumina tiparului și obsesivul motiv poetic al pietrei, simbol al măreției omniprezentei materii primordiale, edificator în acest sens fiind poemul care dă titlul prezentului volum… „Șerpi de piatră încolăciți pe trupuri de piatră, gânduri și fețe de piatră, trupuri sticloase de piatră, câmpii imense cu aliniate creiere de piatră, ființa umană stearpă- piatră de râu fumegând… ”, toate acestea creionează fundalul unui expresiv tablou „cenușă cu diamante”, cuvinte care îmi sugerează subliminal ideea (demnă de luat în seamă!) că autorul este pe deplin conștient de valoarea sa. Per ansamblu, rezum, un superb înscris amplu cu  majuscule pe o eternă piatră de aducere aminte, o fereastră larg deschisă către spațiul public prin care își expune personalitatea artistică pe o tavă din aur, un nou exercițiu/act creaționist care își revendică victoria asupra dezordinii din infinitul haosului primar absolut.

Dedicată celor două ființe dragi care i-au marcat viața Domniei Sale, Ioana și fiica Zamfira, cartea de excepție a apărut sub egida Editurii 1Print Suceava, iar aici pot enumera o întreagă listă de argumente, de la reușitele compoziții menționate până la tonurile de culoare sobre ale copertelor, fonturile, grafica interioară, echilibrul și „aerisirea” discretă a textelor sau  calitatea superioară a hârtiei. Foarte buna colaborare, rezonanța dintre truda talentatului poet și experiența editorului/tipografului pare a fi secretul acestui pariu câștigător cu propria persoană, un proiect de carte reușit, o apariție editorială care răspunde cu brio exigențelor autoimpuse în mod conștient de la bun început. Fin observator neutru în turnul său de fildeș, fără a aluneca pe panta vulgarității, a excesului de cuvinte prețioase în limbaj sau a pesimismului morbid, bun stăpânitor al mijloacelor de exprimare, poetul face abstracție de vicisitudinile și reverberațiile ambientului cotidian și își duce la bun sfârșit propria-i misiune asumată, de altfel, una deloc ușoară. La o primă lecturare fugitivă, am numărat aproape optzeci de poeme și, fără excepție, la fiecare dintre ele am avut revelația unui sâmbure de originalitate tematică, dar, și a unei inconfundabile continuități stilistice. Da, într-adevăr, se pare că apariția volumului „Câmpiile de piatră ale Morții” e o nouă confirmare că „stilul este omul însuşi”. Prin extensie la „nomen est omen”, numele este omul, aici putem vorbi despre o apariție-blazon reprezentativă pentru creațiile sale, și, din postura de modest consumator de poezie, îmi permit să îi transmit cu tot respectul aprecieri la superlativ autorului Ioan Manole. Vivat!
(D.M. Gaftoneanu, Botoșani, 20 sept. 2021)