Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Sunt eu !
Cele două volume de poezie și pictură, „Eu sunt apa cu tumulturi” și „Stau în timp și în furtună”, constituie pentru mine, un mare tablou din cuvinte și culoare, care ilustrează sensibil și fără ascunzișuri, ființa mea, un om pătimaș, care arde între zăbrelele unei cuști existențiale.Ele, cărțile, sunt o introspecție a sufletului meu, prin rostuirea lui divină, și o alergare prin labirintul minții aflat ca într-o furtună, un brainstorming al nemulțumirilor, întrebărilor ce se deschid ca un evantai în tumultul vieții.
O paletă colorată cu o varietate de întrebări, fără răspunsuri, îmi pare un dat omenesc, universal, parte a vieții prinse în hățișul trăirilor, distilate într-o retortă construită după propriul meu raționament.
Viața este ca un drum, cu cărări necunoscute, un tur de forță prin vicisitudinile ei, particularizându-mă prin lumini focalizate din perspective variate.
Un catharsis al minții și trupului, mă împresoară cu forța necunoscutului din mine, sfârșind într-o tăcere binecuvântată de ninsoarea din iarnă, ultimul anotimp al unei vieți, ca o apă cu tumulturi și ca un foc pârjolind sau mocnind pe vatra unui asfințit la început de iarnă!
Prin apă și foc, prin căință și purificare, întregul meu univers se contorsionează în jocul himerelor, dorurilor, care, de multe ori, înfrâng sufletul, un infinit țintuit în cușca lutului nesupus.
Unghere ascunse ale inimii sunt inundate de neputințe cu legăminte ale minții, materie ciudată și trează tot timpul.Am scris despre timp, vinovăție, regrete, lumină, întuneric, suflet, doruri, flori, anotimpuri..!
Îmi introspectez meandrele și adâncurile trăirilor cu simțiri plenare, unice, cu doruri nerostite, o luptă cu mine într-o ardere pătimașă, fără opreliști sau criterii, ridicându-mi ochii din când în când spre EL, cel de deasupra văzutelor și nevăzutelor.
Iar când trăirea este cuprinsă de pârjolul focului din mine, îmi iau ca apărare, scutul tăcerii!
Gânduri nescrise le îndrept spre tăria cerurilor, cu spaima de a nu blasfemia neștiutul din mine, cu dorința, ca EL, cel veșnic, să mă înțeleagă și să-mi ierte toate zvâcnirile, care, de fapt, sunt aceste poeme din cele două volume.
Oricum, nu există niciun învingător!
Și-apoi, cum să cer, ce să cer pentru toate câte ard în mine?
Sufletul se mai revoltă, se mai zbuciumă, mai strigă, dar strigă în pustiu, pentru că este strâns ca într-o cămașă de forță, îngrădit în acest înveliș material care închide sufletul ca într-o cușcă.
Resemnarea, tăcerea, în final par binefăcătoare sufletului țintuit în humă.
Cred în condamnarea la tăcere, ca un leac al trăirilor, al dorurilor!
Cred în armistițiul dintre suflet și trupul-materie!
Nu există învingător!
Există învins!
Învinsul?
SUNT EU!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania