ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 31 Mai 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 31 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Suntem 6 milioane, nu ca voi: niște butoane !

pamflet

Conform lui Cludiu Manda, cel din Comisia de Control a sereiului, unul din trei români a fost ascultat, filat, înregistrat. Suntem în pielea goală. Serviciile secrete române ar trebui desființate total. Câți bani, câtă eroare, câtă ură împotriva unui popor care este inconfundabil de blând. Am făcut o adresă către CNSAS. Mi s-a răspuns că nu am dosar în arhivele lor și nici în cele ale ”cazoneriei”. Eu știu altceva. Imediat după reglarea conturilor dintre PCR, Armată  și Securitate, am avut o discuție cu omul care, încă din 1986, m-a urmărit și m-a raportat. Mi-a făcut această destăinuire de față cu un maior al fostei Securități, nu sunt sigur ce grad avea, e posibil să fi fost colonel, i-am uitat și numele însă, din când în gând mi-l amintesc. Tudose! Pe securistul despre care vorbesc acum, îl văd pe stradă, prin oraș, ajuns într-o stare de ți se face milă. Nu mai poartă ochelari cenușii, e nesigur la mers, parcă îi tremură trecutul. Venea cel puțin săptămânal la ”locul meu de muncă”, la șeful meu care îi raporta că sunt un ”băiat cuminte”. Așa a afirmat el însuși. Celălalt, ”supraveghetorul” meu de zi cu zi, repet, din 1986 încoace, mi-a spus că nu mă urmărea ca să-mi facă rău ci pentru a mă proteja, nu cumva ”agenturili” să-mi facă vreun pustiu de bine. Am fost turnat nu doar de un ins. Turnat peste tot pe unde era ordin. Am fost turnat și la soție. Seara îmi spunea tot ce am făcut în timpul zilei. La un moment dat, mi-a luat ”foc” telefonul, s-a supraâncăzit în așa hal încât l-am scos din buzunar și l-am aruncat pe masă. Parcă se transformase în jar. Eram pe o terasă, la vreo două mese de un nene cu scule occidentale, un colonel care m-a și ironizat ”la plecare”. Ăștia sunt boii mascați ai țării. Le plac secretele. Prin anii `80 aveam un prieten la o centrală telefonică, nu existau chestiile astea perfide de acum. O centrală uriașă, cu lumințe, cabluri, ce să zic, la vremea aceea părea ceva de SF, dar nu de antichriști. Prietenul acesta primea liste cu cei care trebuiau ascultați și înregistrați. Îmi spunea că aude și când scârțâie patul, când doi oameni se iubesc într-o intimitate fictivă. Mai târziu, la moartea unui scriitor, l-am surprins în cimitir (încă) raportând unui floștonier, securist necalificat, care se lăuda că el a inventat ”scrumiera cu microfon” I-am spus fostului prieten vorbe grele și am terminat cu prietenia noastră lungă și falsă. Securistul, ca porcul, mai să-mi dea în cap cu o cruce. După 2009, în vremea în care, până prin 2012, am publicat în ”Jurnalul de Vrancea”, când dementul apelor vaporizate își făcea de cap și se găinăța peste capul întregii țări, am fost înjurat la greu, urmărit, ascultat, declarat, pe la colțurile lor rotunde ”puțin cam nebun”. Am avut probleme de tot felul, reci, seci, cinice. Acum sunt ”izolat”, nu mai am acces la unele publicații și abia acum îmi dau seama că acestea sunt ”ale lor”, ca și câteva posturi de televiziune. Un timp îndelungat am fost supravegheat, la ordin și din plăcere masochistă, de un fost șef al meu, unul cu pretenții de intelectual. Mă turna direct la un jănăral dat afară de peste tot unde și-a flocăit mustața, i-am surprins asupra faptul într-o dimineață foarte de dimineață, pe ei care, de regulă, își începeau ziua de muncă la prânz! Citez: ”Stați liniștit, voi respira în ceafa lui”. Și a respirat până când l-am băgat în locul din care a ieșit la lumină. Nu înțeleg de ce nu avem voie la o anumită intimitate morală. Nu înțeleg de ce, chiar și în prezent, suntem turnați ca și cum chestia asta ar folosi ”siguranței naționale”. Acum ceva timp, un idiot făcea public pe el dinspre el, ca un rahat de câine de casă, în scris, ca pe trotuar, că am o ”amantă”. Reacția celor care mă știu a fost foarte dură, l-au cadorisit cu cele mai creative complimente. Insul s-a născut turnător, asta i-a fost vocația. A turnat inclusiv morții din mintea sa de nucă stricată. Ascultați-mă! Citiți-mă. Suntem 6 milioane, nu ca voi : niște butoane!