Un cântec de lebădă aud uneori
Seara-l aud, ba chiar și în zori,
Eu notele-i triste nu voi să-i ascult,
Dar știu că exista de mult mai demult.
Se aude în jur când e larmă,
Când zgomotul lumii liniștea-mi sfarmă,
Se aude când fruntea căzută pe pumn
Speranță așteaptă și de mult și acum.
Iubirea îl cântă în suflet zidită,
Doar sieși șoptită, în clipa venită,
Vai, mult prea târziu.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania